Senatorul Deneş: Uniunea Comunelor Grănicereşti Năsăudene, apărătoarea drepturilor urmaşilor grănicerilor năsăudeni sau samsar imobiliar?...

Uniunea Comunelor Grănicereşti Năsăudene, apărătoarea drepturilor urmaşilor grănicerilor năsăudeni sau samsar imobiliar?...

În urma unei serioase investigaţii de presă realizate de jurnaliştii unui important cotidian online din presa bistriţeană, a devenit foarte vizibilă activitatea – hai să-i spun comercială!- pe care o desfăşoară (dar mai ales a desfăşurat-o în timp!) conducerea Uniunii Comunelor Grănicereşti Năsăudene.

Ca să înţelegeţi mai bine fondul acestei declaraţii permiteţi-mi un scurt recurs la istoria, recentă sau mai îndepărtată, a ţinutului năsăudean şi, implicit, a acestei organizaţii.
Uniunea Comunelor Grănicereşti Năsăudene s-a autodeclarat , încă de la înfiinţare, imediat dupa 1990, apărătoarea drepturilor urmaşilor grănicerilor năsăudeni, şi, din această postură, moştenitoarea de fapt a averii acestora. Organizaţia, în forma sa actuală, un ONG dealtfel, se consideră succesoarea fostei asociaţii a grănicerilor năsăudeni. Cu alte cuvinte, nimic altceva decât reprezentanta celor 44 de localităţi din fostul Regiment II de graniţă năsăudean, regiment înfiinţat în timpul reginei imperiale Maria Tereza. La acea vreme, habsburgii au împroprietărit cu bunuri şi terenuri locuitorii celor 44 de comune apărătoare a graniţei de răsărit a imperiului. Aceste proprietăţi au fost ulterior confiscate şi atribuite statului român printr-un decret de naţionalizare în anul 1948.

Tocmai pe recuperarea şi administrarea acestor proprietăţi , pe repararea unei nedreptăţi istorice şi-a fundamentat înfiinţarea această organizaţie numită Uniunea Comunelor Grănicereşti Năsăudene.

Ce a urmat în activitatea organizaţiei?...Un permanent balans între ideea de realizare a reparaţiei istorice şi tot felul de tranzacţii cu bunuri şi terenuri suspectate a se afla la limita sau de-a dreptul în miezul ilegalităţii. E datoria organelor competente şi îndreptăţite legislativ să-i analizeze activitatea, şi în urma acestei analize, să-i definească exact gradul de legalitate.

Beneficiind la un moment dat de haosul şi slăbiciunile administrative din domeniul retrocedărilor, bazându-se totodată pe vulnerabilităţile prevederilor actelor normative de restituire a proprietăţilor ,vulnerabilităţi speculate inclusiv notarial se pare, conducătorilor Uniunii Comunelor Grănicereşti Năsăudene nu le-a mai rămas decât să se apuce de treabă. Şi au făcut-o, nederanjaţi nici măcar de faptul că, statutar, s-au declarat “administratori” nu “vânzători”. Aşadar, au demarat o agresivă campanie de revendicat şi vândut “autodeclarata moştenire”. Am numit-o aşa fiindcă sunt decizii definitive ale Înaltei Curţi care nu recunosc organizaţiei statutul de “proprietar” asupra unora dintre bunurile şi terenurile vândute de aceasta. Aşa se face că în baza unor extrase de Carte Funciară, încă din 2005, conducătorii Uniunii Comunelor Grănicereşti Năsăudene au vândut unor cumpărători de bună credinţă până şi bunuri sau terenuri ce apar şi astăzi în inventarul Direcţiei Silvice Bistriţa. Cum a fost şi e posibil asta?...Probabil, graţie lungului şir de indecizii şi interpretări legislative.
Cert este că această practică nu mai poate continua şi trebuie văzut o dată pentru totdeauna cât adevăr şi câtă speculaţie este în legalitatea activităţii imobiliare şi funciare a acestei Uniuni ce-şi desfăşoară activitatea în colegiul în care am fost ales senator. Ca reprezentant al locuitorilor Colegiului 2 Senat din Bistriţa-Năsăud în Parlamentul României asta îmi doresc şi eu: aflarea adevărului şi aplicarea lui strict în folosul cetăţenilor din colegiu nu doar a unui grup de indivizi aflaţi temporar la conducerea organizaţiei, cum, trage un semnal de alarmă investigaţia jurnalistică, se pare că s-a întâmplat până acum. Rămâne de dovedit şi juridic această presupunere!
Dealtfel, chiar la ora actuală, Uniunea Comunelor Grănicereşti Năsăudene revendică prin reprezentanţii săi, zeci de clădiri şi terenuri, sedii ale unor şcoli, spitale ori alte instituţii de interes public. Printre obiectivele revendicate de această organizaţie de tip ONG se află nu mai puţin de 24 de obiective de patrimoniu.

În acelaşi timp, mă bucură şi împărtăşesc pe deplin punctul de vedere al actualului ministru al Apelor şi Pădurilor, doamna ministru Doina Pană, în privinţa acestui litigiu dintre Direcţia Silvică Bistriţa şi Uniunea Comunelor Grănicereşti Năsăudene. Citez din declaraţia doamnei ministru: ”…,am considerat că e momentul să intervin direct şi cer să se facă lumină.Vreau şi eu, ca şi dumneavoastră, să aflu unde se termină legea şi încep abuzurile în numele legii, daca este vorba de aşa ceva. (…). Pe mine nu mă interesează numele, interesele, ci faptele. Iar dacă se dovedesc a fi ilegale, atunci oricine s-ar face vinovat de producerea lor, să răspundă”. Închei citatul şi spun:
Asta îmi doresc şi eu doamnă ministru! Dovadă şi această declaraţie politică!

Vă mulţumesc pentru atenţie!
Ioan Deneş, senator PSD de Bistriţa-Năsăud