Sentimentul mării

 Luna august este prin tradiție un timp al vacanțelor, al căldurii molcome, al unui soare pregătit să se întâlnescă și cu toamna încet, încet. Micul paradis de la Neptun în care poeta Elena Cîmpan pare să se fi regăsit pe sine în vara anului 2024, este evocat într-un minunat volum de texte poetice intitulat „Casa de nisip” cu trimitere la locul de odihnă a scriitorilor.

Miroase marea și simte cerul, lasă-ți sufletul și spiritul să zboare este îndemnul care captează de la început atenția cititorului, eliberându-l de grija unui efort, de înțelgere a textului. Subtil, poeta încearcă să ne transmită vraja în care ne prinde pe noi, muritorii; mișcarea continuă a valurilor; apusurile în apa mării; plimbările pe plajă; soarele care ne încălzește. Seara la masă sau în prelungirea ei, vilegiaturiștii pot să audă distinct vuetul valurilor evocându-le, poate, celebrul vers al lui Baudelaire „Homme libre, toujours tu chériras la mer” (Om liber, totdeauna va fi dragă marea) sau aforismul lui Cioran „Marea, nesfârșit comentariu la Ecclesiast”, cuprins în ultima sa carte publicată în românește în anul 1940, Amurugul gândurilor... Pe vremuri sezoniștii se cunoșteau între ei și formau o familie datorită câtorva finități începând cu anticomunismul, bunele maniere, cultura, înclinația spre dialog și „comerț de idei”...Unde au dispărut toate acestea, se întreabă retoric autoarea: „Am sosit la Casa Scriitorilor / Și nu văd niciun scriitor / Unde s-au ascuns fără niciun semn / Îmi pregătesc o surpriză / Și apar de după cortină / Stau la pândă ca un vânător...” (p. 5)

Privind de la balcon „Cu ochii pierduți în larg”, poeta se pregătește să asiste la un spectacol reconfortant. Ziua se anunță superbă. Plaja încă pustie, cu nisip jilav, începe să-și primească musafirii. Marea e calmă, luciul apei, neclintit în bătaia luminii, desparte cu o claritate carteziană, rară și de aceea încărcată de miracole, împărăția adâncurilor de împărăția văzduhului străverziu. Pe faleza, șerpuind de-a lungul țărmului, vede un poet „Cum se întoarce de la plajă / Adus de spate”,  care se strecoară printre estivaliștii îmbrăcați sumar, cărând genți de plajă și umbrele multicolore. Plopii și pinii de prin curțile împrejmuite cu arbuști de tuia par opera unui impresionist în bună dispoziție. Într-un final, totul transmite acea eliberare de obsesia tiranică a problemelor cotidiene.

Stau și mă întreb dacă vila scriitorilor de la Neptun, în ciuda amplasării minunate de-a lungul țărmului mării a rămas o veritabilă casă de creație în care scriitorii se lasă duși de muza marină în plin sezon estival sau doar o casă de odihnă cu alura unui hotel bătrânicios: „Am crezut că la Casa Scriitorilor vor fi doar scriitori / Și cărți / Fără să mă gândesc că / În jurul oamenilor sunt copii / Părinți, bunici, nepoți / Pisici, căței, jucării” (p. 14)

Scriitorii veniți la mare fiind și ei oameni, au în primul rând îndeletniciri de vacanță, „Poate și de creație / Sau meditație”, fără agendă de lucruri și obligații strict protocolare. Eliberați de grijile cotidiene se supun de dimineață până seara ritualului estival: prăjit la soare, scăldat în apa mătăsoasă, lungi plimbări pe faleză înainte și după cină „Să vezi scriitorii goi / Dar plini de gânduri / Ce vor fi scrise / Toți suntem scriitori goi / În fața mării / La soare...” (p. 91).

Cuibărită în nisipul fierbinte, sub ploaia de raze, Elena Cîmpan se refugiază în felurite improvizații combinând personaje și ordonând evenimnte în scenarii, când palpitante, când semnificative, având uneori o dispoziție epică, iar alteori filozofică. Sunt castelele ei de nisip. Atmosfera de la casa de vacanță: „Cu prezența scriitorilor / Cu absența lor” i-a devenit după câteva zile familiară, începând să-i cunoască pe locatari „După mers, după glas / După felul cum lasă / În urma lor / O urmă de neșters...” (p. 100) Se bucură că ei există undeva aproape și îi poate descoperi deschizând ochii. De altfel, competiția fiind eliminată, iar grijile zilnice uitate, toți sunt cordiali și atenți ori măcar își dau osteneala să păstreze o politețe circumstanțială. Dar a sosit și vremea întoarcerii acasă „Lăsând în urmă / Pagini albe / Și pagini scrise...” cuprinse în acest minunat volum de poezii pentru care poeta Elena Cîmpan merită gratulată.