Spiritul rural abandonat

Specificul judeţului nostru în ce priveşte dispunerea geografică, relieful, factorii climatici, tradiţia, resursa umană, profilul economic, ponderea populaţiei care trăieşte în mediul rural îndeamnă la o analiză asupra potenţialului de dezvoltare şi implicit, asupra unei perspective pe termen lung.

Cu o populaţie de 317.254 locuitori şi o suprafaţă de 5.355 Km pătraţi, judeţul ocupă locul 34 în ierarhia judeţelor din perspectiva acestor criterii de clasificare. Suprafaţa judeţului reprezintă 2,25 % din suprafaţa ţării, iar populaţia, numai 1,43 % din populaţia totală. În spaţiul rural trăiesc 63,1 %din cetaţenii judetului. Relieful are o pondere de 49,3 % deluroasă, muntele reprezentând 48 %, iar luncile de doar 2,7 %.

Corespunzator acestei ponderi rezultă că judeţul are un fond funciar de 535.520 Ha şi o suprafaţă agricolă de 295.288 Ha. Suprafaţa agricolă a judeţului reprezintă sub 1 % din suprafaţa agricolă a ţării. Suprafaţa agricolă a judeţului nostru are următorul profil;

1. arabil = 102.040 ha, adică 34,5 % ; 2. păşune = 112.282 ha, adică 38 % ;

3. fânaţe = 71.956 ha, adică 24,3 % ; 4. vii = 446 ha, adică 0,15 % ; 5. livezi = 8.578 ha, adică 2,9 %.

Iată, prin urmare, O PRIMĂ intrebare care rezultă: Actualul profil reflectă nevoile şi potenţialul judeţului şi dacă nu, ce trebuie făcut ? Este o intrebare pentru specialişti şi că, orice specialişti dacă sunt dedicaţi, responsabilizaţi, întrebaţi şi ascultaţi, sunt oameni de mare folos.

Suprafaţa cultivată a judeţului a atins în anul trecut cifra de 65.190 ha, adică 63,8 % din potenţialul arabil. Iată, aşadar primul semn de întrebare sau o direcţie de orientare a politicilor publice. Suprafaţa cultivată are în judeţ următorul profil: 1. cereale boabe = 38.133 ha, adică 58,4 %; 2. grâu, secară = 5.307 ha, adică 8,1 % ; 3. orz, orzoaică = 2.736 adică 4,1 % ; 4. porumb = 24.659 ha, adică 37,8 % ; 5. cartofi = 10.203 ha, adică 15,6 % ; 6. sfeclă de zahăr = 29 ha, adică 0,04 %; 7. plante uleioase = 868 ha, adică 1,3 %; 8. legume = 2.708 adică 4,1 %; 9. vii = 382 ha, adică 0,5 %.

Se naşte o A DOUA ÎNTREBARE: actuala structură de producţie este cea mai bună variantă ? Şi A TREIA, evident: materia primă rezultată este industrializată în judeţ, ce forţă de muncă este angajată pe acest flux şi dacă profitul rămâne în judeţ sau nu ? Despre nivelurile de producţie realizate se pot exprima doar specialiştii şi tot ei trebuie să ofere soluţii de creştere tot lor revenindu-le sarcina de a se exprima asupra modului de structurare şi adecvare a învăţământului agricol şi a pregătirii resursei umane în ce priveşte tehnologia culturilor.

Din datele oferite de Direcţia Judeţeană de Statistică, rezultă că la sfârşitul anului 2008 în judeţ erau 330.373 de oi, 13.646 de capre, 93.770 de porci şi doar

65.800 de bovine. Evident, în legătură cu şeptelul, apare întrebarea: între baza furajeră şi numărul de animale există un raport optim ? Dacă judeţul are un potenţial mai mare atunci ce politici publice se profilează ? Tot specialiştii trebuie să răspundă ce trebuie să facem pe linia industrializării cărnii în aşa fel încât să depăşim situaţia actuală când pentru un ţăran, costul deplasării unui animal la abatoarele din Bistriţa este mai mare decât nivelul subvenţiei acum eliminate de guvern. Se impun politici publice de reintroducere a mijloacelor mecanizate şi de facilitare a procurării lor la preţuri mici şi cu posibilitatea de a fi plătite pe termene lungi.

Care este efectul subvenţionării pe cap de animal şi ce consecinţe a creat subvenţionarea pe suprafaţa de păşune sunt tot întrebări la care trebuie să ne răspundem. Eliminarea subvenţiei la: lapte, carcasă porc, carcasă bovină, carcasă pui, motorină la hectar arabil, legume, fructe, a lovit comunităţile rurale, asociaţiile crescătorilor de animale, unităţile de industrializare, veniturile cetăţenilor şi va produce consecinţe mari pe termen lung. La o abordare superficială eşti tentat să zici că nu e nimic grav. Dar abordând şi aprofundând analiza la nivelul structural, funcţional şi sistemic, consecinţele devin vizibile. Producţia de lapte la nivelul judeţului nostru a fost în anul 2008 de 1.063 mii hectolitri, Luând în calcul faptul că subvenţia se acordă la kg şi nu la litru, pierderea este de partea producătorului. Dacă continuăm calculul, rezultă că la 160.300.000 litri de lapte, valoarea subvenţiei (0,30 lei la litru) era de 48.090.000lei. Eliminarea subvenţiilor a adâncit inechităţile sociale dintre locuitorii spaţiului rural şi cel urban, a determinat mârirea gradului de dependenţă economică a gospodăriilor faţă de stat şi a mărit riscurile sociale. Deci, în judeţ intră în acest an, după eliminarea subvenţiei la lapte, mai puţin cu suma evidenţiată de calcul. Aceşti bani mergeau lunar, în mod ritmic, în câteva ferme şi majoritatea la pensionarii judeţului din mediul rural, în gospodăriile de subzistenţă. Aceştia vor renunţa ca şi fermierii la animale întrerupând şi fluxul de industrializare a laptelui, generând şomeri şi împovărând statul cu protecţia socială. Va dispare şi gunoiul de grajd şi totodată şi agricultura ecologică. Sănătatea copiilor va avea şi ea de suferit, ceea ce, pe termen lung, este echivalentă cu o lovitură dată sistemului de sănătate. Calculul ar putea evidenţia şi consecinţele eliminării celorlalte categorii de subvenţii eliminate de guvernul Boc. Impactul generat de eliminarea subvenţiilor este mic pentru că efectele se produc în mod izolat într-un mediu neorganizat încă în asociaţii şi unde ţăranii sunt obişnuiţi cu tot felul de abuzuri, dar consecinţele sunt grave, mai ales pe termen lung. În mediul rural politicienii nu se mai întâlnesc cu cetăţenii până la viitoarele alegeri şi este timp de dat vina pe alţii. Din evaluarea Camerei de Comerţ şi Industrie asupra stării economiei judeţului nostru rezulta că sectorul agricultură, pescuit, piscicultură a cuprins în anul 2009, numai 180 de firme care au avut o contribuţie de 1 % la volumul total al cifrei de afaceri şi tot 1% la profitul judeţului. Rezulatatele economice sunt nesemnificative şi mai ales acum, în stare de criză, impun reevaluări şi reconsiderări ale politicilor publice. Pentru cetăţenii din spaţiul rural şi nu numai, nu este suficientă Politica Agricolă Comună şi nici Planul Naţional de Dezvoltare Rurală, este nevoie ca adecvarea politicilor publice judeţene la situaţia reală a spaţiului rural. Mai este nevoie ca oamenii să nu se lase aşa uşor convinşi de mesajele electorale ale politicienilor, într-un cuvânt să-şi gestioneze mai atent interesele individuale cât şi cele colective. Pretenţiile faţă de oferta electorală trebuie mult ridicată. În situaţia noastră şi mai ales pe timp de criză, spaţiul rural nu trebuie privit ca o problemă, ci ca o oportunitate.

Partidele politice ar trebui să adune în jurul lor mai muţti specialişti în agricultură şi silvicultură, singurii care pot proiecta politici publice locale în mod profesionist şi în acord cu politica europeană. Dacă m-aţi întreba care sunt specialiştii în dezvoltare rurală de la organizaţiile judeţene ale partidelor, nu aş şti să răspund pentru că nu au vizibilitate în mediile de informare. Ofer cititorilor o abordare a sectorului rural făcută de un om care nu este specialist în agricultură, dar căruia îi pasă de ce se întâmplă în acest spaţiu sacru al poporului român, priceperea mea rămânând la nivelul înţelegerii semnificaţiei cifrelor, a înţelegerii conexiunilor între domenii şi niveluri de analiză şi a durerii unor oameni care m-au trimis în lumea largă cu gândul că, poate, odată şi eu îi voi putea ajuta. În concluzie, rezultatele economice în agricultură sunt în concordanţă cu eficienţa managementului naţional, judeţean şi local pe această ramură a economiei naţionale. Privită sub aspectul securităţii naţionale siguranţa alimentară este componentă a acesteia şi merită atenţia impusă de acest nivel.

Colonel (r) IOAN GAFTONE

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5