STATUL-ACTOR ENERGETIC INTERNAŢIONAL

Tema securităţii energetice circulă în lume cum circula pe vremea lui Marx „stafia comunismului”. Modelul economic mondial este bazat pe hidrocarburi. În consecinţă, relaţiile de putere în sistemul internaţional au un determinism energetic pronunţat.

Scoaterea la vânzare de către Guvernul Boc a unui procent de 9,4 % din acţiunile PETROM este o chestiune care pune în evidenţă lipsa de viziune, amatorismul şi voluntarismul managementului strategic. Pentru a susţine informaţia voi ilustra în mod sintetic, ce se întâmplă în lume şi în Europa pe piaţa surselor de energie.

Cutremurul din Japonia, neprevăzut şi imprevizibil, a influenţat recent strategia statelor de a-şi produce necesarul de energie. Consecinţele în plan energetic ale dezastrului de la centrala nucleară din Fukushima, au determinat statele să manifeste mai puţină preocupare pentru producerea energiei în centralele nucleare şi deplasarea accentului spre celelalte surse. Ţiţeiul şi gazul rămân sursele principale de asigurare a energiei. Pe piaţa energetică globală, alături de state au apărut actorii nonstatali –societăţile multinaţionale. Societăţile multinaţionale sunt tot mai puternice şi nu sunt controlate de state. Ele se confruntă cu statele deţinătoare de rezerve petroliere care nu

şi-au trecut această sursă de putere din sectorul public în sectorul privat şi o pot utiliza în acord cu priorităţile lor. După cifra de afaceri, în ierarhie conduc societăţile multinaţionale, (Exxon Mobil, Chevron Texaco, Conoco Phillips din SUA, iar din Europa, British Petroleum şi Royal Dutch Shell). Dacă avem în vedere controlul asupra rezervelor de ţiţei, atunci situaţia se schimbă în favoarea statelor care şi-au menţinut în sfera proprietăţii publice această sursă de putere şi de competiţie. În acest sens, evidenţiez faptul că, la nivel global, companiile de stat controlează peste 80 % din rezervele şi producţia de petrol, iar multinaţionalele produc doar 10 % din petrolul mondial şi deţin doar 3 % din rezerve. În concluzie, statele serioase şi-au păstrat această sursă de promovare a intereselor naţionale în domeniul public al statului şi ca atare, nu pot fi supuse limitărilor sau constrângerilor geopolitice şi economice. Noi încă nu am stabilit ce fel de stat vrem să construim, ce funcţii trebuie să îndeplinească şi din ce surse îşi va extrage puterea. Există şi ţări, ca Rusia sau Venezuela, care au limitat accesul sectorului privat la resursele energetice şi care folosesc aceste resurse în locul armelor. China foloseşte compania petrolieră naţională de stat pentru a domina energetic Africa (Sudan, Angola, Nigeria). IÎ mâna statului, rezervele de petrol au devenit mijloc de presiune economică, geopolitică, geostrategică şi geoeconomică. Soarta lumii se hotărăşte pe scena energiei, adică în Asia şi în Oceanul Indian, prin care se face 70 % din traficul cu produse petroliere.

În Europa, din dorinţa de a spori competiţia şi de a face concurenţa cât mai funcţională, s-a promovat o politică de fragmentare a companiilor şi de trecere în sectorul privat. Economic a fost benefică această politică, dar pe termen lung este paguboasă pentru că Rusia nu mai are concurenţi de anvergura ei şi astfel, securitatea energetică a Europei este doar un vis. Revoluţiile din ţările nordului Africii au consolidat statutul Rusiei de furnizor de energie al Uniunii Europene. Aşadar, intenţia de vânzare a acţiunilor PETROM către compania statului austriac (OMV) a fost o greşeală strategică. În chestiuni strategice, preţul nu contează, ci doar consecinţele geopolitice. Faptul că această companie deţine din prima vânzare 51 % din acţiuni, este o altă greşeală pentru care Adrian Năstase a plătit şi PSD mai plăteşte încă. Bănuiesc că scoaterea la vânzare a acţiunilor PETROM a fost o manevră politicianistă, de accentuare în ochii electoratului a greşelii lui Adrian Năstase şi nu o intenţie serioasă. Dacă a constituit o intenţie serioasă, atunci cu atât mai mult, aceasta subliniază lipsa de viziune a Guvernului Boc în materie de promovare a intereselor naţionale şi a securităţii energetice.

Oare cu ce se îndeletnicesc funcţionarii din Ministerul Economiei şi cei din Divizia de Diplomaţie Economică a Ministerului Afacerilor Externe ?

Credinţa mea este că merg la serviciu ca să aibă unde pleca de acasă ăi totodată, de unde să se întoarcă.

Col. (Rez.) Ioan Gaftone

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5