STRÂMBA - POARTĂ DESCHISĂ SPRE CER ŞI DUMNEZEU

Pronia Divină a rânduit ca Strâmba, un sat din componenţa comunei Josenii Bârgăului, judeţul Bistriţa-Năsăud de la poalele Muntelui Heniu de pe mirifica şi fascinanta Vale a Bârgăului să devină o oază de linişte, de reflecţie şi întremare sufletească, de comuniune a omului cu Dumnezeu.

Mănăstirea ”Sfântul Ierarh Spiridon“ - lăcaş de întărire în credinţa noastră creştin-ortodoxă

Aşa se face că la cumpăna dintre veacul trecut şi cel actual, răspunzând dorinţei credincioşilor a descins aici venind de la Mănăstirea Dragomirna, din nordul Moldovei, vestita ctitorie datând din anul 1609 a marelui mitropolit şi cărturar Anastasie Crimca un grup de măicuţe pentru a pune bazele unui lăcaş de mângâiere şi întărire în credinţa noastră creştin-ortodoxă străbună, a unei vetre de trăire duhovnicească.

Iniţiativa a aparţinut actualei stareţe, monahia Epiharia pe atunci rasofora cu numele Ierusalima, care a făcut demersurile pentru obţinerea aprobărilor necesare. Astfel, în anul 1999, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu Anania a luat fiinţă Mănăstirea ”Sfântul Ierarh Spiridon“ Strâmba a cărui Hram se prăznuieşte în fiecare an pe 12 Decembrie.

O foarte bună credincioasă a locului, Lucreţia Zbârci, rămasă văduvă, mamă a zece copii, care se gospodărea singură, a decis să li se alăture şi să doneze mănăstirii cu mărinimia ce o caracteriza modesta sa agoniseală constând dintr-o mică căsuţă împreună cu terenul aferent, cu condiţia să i se asigure pe timpul vieţii cuvenita îngrijire şi întreţinere cu toate cele necesare traiului, iar după trecerea în lumea celor drepţi să fie înmormântată la mănăstire conform ritualului nostru creştin ortodox şi obiceiului local.

Piatra de temelie a viitorului aşezământ monahal a fost pusă în acelaşi an de Preasfinţia Sa Vasile Someşanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului şi Clujului împreună cu un sobor de preoţi avându-l în frunte pe preacucernicul părinte protopop Vasile Stanciu.

Deşi patrimoniul iniţial al mănăstirii a constat doar în cei câţiva ari de teren din categoria V-a de fertilitate, situat în cea mai mare parte în pantă de 30o şi micuţa construcţie la care s-au adăugat multitudinea dificultăţilor şi greutăţilor de toate felurile inerente oricui început, chiar şi nelipsitele obstrucţii, micuţa obşte a reuşit cu sprijinul credincioşilor şi slujitorilor bisericii noastre naţionale din zonă, edificarea unei construcţii în regim de înălţime tip P+1, ce cuprinde un număr de 18 chilii precum şi spaţii destinate activităţilor curente şi de producţie ( pentru un viitor atelier de croitorie).

Alături s-a construit o frumoasă capelă pictată de o pictoriţă din Moldova, a cărui iconostas, ce împodobeşte catepeteasma a fost realizat de un maistru maramureşan.

În prezent în acest aşezământ vieţuiesc şi se roagă pentru mântuirea noastră un număr de şase măicuţe cu viaţă de obşte: rasofora Justina, rasofora Marta, sora Maria, sora Vasilica, sora Ana şi sora Trifilia, care sub îndrumarea maicii stareţe Epiharia şi a părintelui duhovnic Paise îmbină rugăciunea cu ascultarea şi trudesc cu rezultate dintre cele mai notabile spre slava lui Dumnezeu şi înnobilarea locurilor în care vieţuiesc. Acestora li se alătură septuagenarul şi prietenul nostru fratele Ioniţă, care îşi valorifică în interesul obştii cunoştinţele şi pasiunea în domeniile stupăritului, pomăritului şi grădinăritului, în care dovedeşte o deosebită iscusinţă şi perseverenţă.

La Mănăstirea ”Sfântul Ierarh Spiridon“ se îmbină şi îşi găsesc valorificare în cel mai înalt grad experienţa şi înţelepciunea cu tinereţea şi dorinţa de afirmare având ca scop principal realizarea unor obiective trainice, care să dăinuie peste ani. Impresionează deosebit de plăcut faptul că mica obşte, în pofida preocupărilor ce cuprinde o problematică cu un areal foarte larg, găseşte timp pentru pregătire şi perfecţionare. Astfel, sora Maria, care a învăţat buna cuviinţă şi ascultarea la mănăstire, unde şi-a găsit ocrotire încă de la vârsta de patru ani, prin grija maicii stareţe urmează liceul în cadrul Grupului Şcolar ” Radu Petrescu “ de la Prundu Bârgăului, în prezent fiind în ultimul an, chiar dacă uneori a mai fost nevoită să străbată pe jos drumul dintre mănăstire şi şcoală şi invers, ceea ce nu-i o treabă chiar aşa de simplă câtă vreme distanţa dus-întors însumează douăzeci de km !, iar alte vieţuitoare urmează ori se pregătesc să urmeze facultatea de teologie ortodoxă.

Credinţa învinge criza

Înfăptuirile înregistrate pe toate planurile au făcut ca Mănăstirea ”Sfântul Ierarh Spiridon“ să fie tot mai cercetată, iar micuţa capelă a început să devină neîncăpătoare. În aceste condiţii s-a hotărât construcţia unui nou lăcaş de rugăciune, o opţiune firească şi întrutotul justificată, iar după obţinerea aprobărilor, acordurilor şi avizelor necesare, la 21 iunie 2009, de ziua solstiţiului de vară şi Sărbătoarea Sânzienilor ni s-a oferit posibilitatea să asistăm la sfinţirea locului viitoarei bisericii de către Preasfinţia Sa Episcopul vicar Vasile Someşanul împreună cu un sobor de preoţi avându-l în frunte pe preacucernicul părinte protopop Alexandru Vidican.

Materializarea proiectului elaborat de Societatea Comercială COLONAT S.A. Bucureşti presupune un volum de lucrări, de materiale şi de fonduri băneşti de-a-dreptul impresionant, valoarea totală a acestora fiind de ordinul a douăzeci miliarde lei vechi !

Deloc întimidate de amploarea, valoarea şi grandoarea proiectului vieţuitoarele mănăstirii şi-au strâns rândurile, s-au mobilizat şi implicat în înfăptuirea acestui obiectiv ambiţios, care a devenit prioritatea lor de căpetenie. Au fost încurajate şi de unele evoluţii dintre cele mai favorabile atât pentru derularea lucrărilor cât şi pentru activitatea mănăstirii, dintre care două s-au dovedit a fi esenţiale: prima a constat din asfaltarea a încă unei porţiuni de cca 1,5 km din D.J. 172 Josenii Bârgăului - Ilva Mică, ce asigură o legătură cu mult mai lesnicioasă din D.N. 17 spre şi dinspre mănăstire, iar cea de a doua mult mai importantă a fost în opinia noastră numirea, începând cu luna noiembrie 2009, a unui duhovnic tânăr în persoana preacucernicului părinte Paise Paşcu, venit nu numai cu pregătirea sa temeinică realizată în anii de facultate, dar şi cu experienţa dobândită pe parcursul mai multor ani petrecuţi la Mănăstirea Nicula. Această numire a fost şi este receptată de credincioşii ortodocşi din zonă drept o mare binefacere, ce a produs un reviriment în activitatea aşezământului monahal. Nu întâmplător, într-o perioadă, principala ştire aflată aproape pe buzele tuturor cunoscuţilor autorului acestor rânduri devenise: ” Avem popă !“, ” Avem popă !“, spusă cu bucuria şi solemitatea celebrului ”Habemus Papam !“. Trebuie să recunosc că într-o împrejurare abia m-am reţinut să nu zâmbesc pentru a nu face un afront unei credincioase, care încerca cu o deosebită înflăcărare şi într-o notă euforică să-mi transmită ” ştirea“, care în fapt nici nu mai era ştire întrucât o aflasem cu câteva luni mai înainte de la un grup de studenţi din capitala clujeană veniţi la duhovnicul lor de la mănăstire întrucât m-a făcut să-mi amintesc că pe socrul său şi fostul meu coleg de liceu şi consătean îl chema Popa şi intenţionăm să-i zic ” E firească bucuria dumnitale, câtă vreme fără d-l Popa, adică fără fostul meu coleg şi amic, dumneata.. n-aveai soţ !“.

Acestor evoluţii li s-a adăugat disponibilitatea şi aportul credincioşilor, în majoritate anonimi, începând de la cei câţiva bănuţi ai văduvei, ai truditorului gliei obţinuţi din vânzarea câtorva ouă sau litri de lapte, ori alte produse, a unora dintre cei cu salarii şi pensii diminuate, ori chiar din partea unor beneficiari de ajutoare sociale, indemnizaţii de şomaj sau alocaţii de stat pentru copii, toate făcute din suflet şi cu bunătatea specifică românească şi din dorinţa de a pune umărul şi a contribui la edificarea sfântului lăcaş. Maica stareţă Epiharia şi duhovnicul mănăstirii, părintele Paise ţin să exprime şi pe această cale întreaga lor gratitudine tuturor celor ce au înţeles şi înţeleg să-i ajute, cu o notă specială pentru sponsorizarea mai substanţială, ce s-a dovedit a fi un adevărat balon de oxigen, primită de la Compania Naţională Loteria Română S.A.

Execuţia lucrării a fost contractată cu o formaţie de constructori cu experienţă condusă de maistrul Ionică Pahone din Feldru, foarte atentă la exigenţele proiectului, la detalii, la calitatea materialelor de construcţii introduse în operă şi a lucrărilor executate, atitudine pe deplin justificată, dat fiind parametrii tehnici, constructivi, de rezistenţă şi securitate impuşi de complexitatea, valoarea şi importanţa cu totul specială a proiectului.

Eforturile conjugate beneficiară, constructor şi proiectant fac posibilă ca de Hramul Mănăstirii ”Sfântul Ierarh Spiridon“ din 12 decembrie 2010 sfânta biserică să se înalţe maiestoasă, sentiment conferit şi de amplasamentul special şi de zidurile sale având înălţimea de 22 metri, lucrările ajungând la turlă, un stadiu de neregăsit în urmă cu doar câteva luni nici măcar în cele mai optimiste previziuni. Aceasta constituie o dovadă că patronul spiritual al mănăstirii Sfântul Ierarh Spiridon, făcătorul de miniuni, este alături şi intervine acolo unde se înfăptuiesc lucruri dragi oamenilor şi lui Dumnezeu. Ideal ar fi fost, desigur, ca lucrările să continue, ceea ce ar asigura o mai bună conservare a ceea ce s-a realizat până în prezent, dar lipsa fondurilor a impus suspendarea lor temporară. În aceste condiţii considerăm că ar trebui ca nu numai noi credincioşii, dar şi agenţii economici şi autorităţile locale, judeţene şi de ce nu şi cele centrale, care cu siguranţă nu peste mult timp o să se mândrească şi o să-şi aroge merite legate de ceea ce se realizează aici, să punem umărul şi să ajutăm pe cele a căror unică bogăţie este Credinţa şi marea lor dragoste în Hristos şi Dumnezeu să-şi ducă până la capăt ceea ce şi-au propus.

Strâmba - poartă deschisă spre Cer şi Dumnezeu

Noua înfăptuire de la Mănăstirea ”Sfântul Ierarh Spiridon“ se adaugă celor de la Parohia ortodoxă română Strâmba la care ne-am referit detaliat în articolul întitulat ” D-zeu îi ajută pe cei vrednici “, găzduit la 19.08.2010 de Cotidianul nostru de suflet ” Răsunetul “, a cărui părinte paroh în persoana d-lui Murgoi Ioan-Ştefan îşi reconfirmă zi de zi, ceas de ceas vrednicia, în prezent fiind implicat cu întraga sa capacitate şi dăruire în edificarea viitorului lăcaş de cult din Filia Dumbrava.

În primăvara anului 2011, alţi oameni destoinici şi-au propus demararea tot la Strâmba a lucrărilor la un alt lăcaş de cult pentru care este asigurat şi pregătit deja amplasamentul şi se depun eforturi asidue pentru asigurarea fondurilor necesare.

Toate acestea ne determină să apreciem că, prin ceea ce s-a realizat deja şi prin activitatea ce se desfăşoară la Strâmba, un mic sat, care multă vreme nici n-a fost sat, ( are acest statut doar din anul 1956 – n.n.), iar potrivit programului de sistematizare de dinainte de 1989 trebuia să dispară de pe harta judeţului şi a ţării devine o poartă deschisă spre Cer şi Dumnezeu, care trebuie cercetată, respectată ocrotită şi mai ales ajutată.