Teatru pe scena Centrului Cultural

Spectacolul "Anonimul veneţian", de Giuseppe Berto a fost reprogramat pentru duminică, 21 februarie 2010, ora 18:00. Actorii de la Naţionalul tîrgumureşean vor încerca să îi scoată din monotonia cotidianului pe iubitorii de teatru cu o dramă romantică. „Anonimul veneţian” surprinde emoţiile trăite de orice persoană în anumite momente ale vieţii. După ce a fost pusă în scenă în cele mai importante teatre din ţară de către actori consacraţi, piesa „Anonimul Veneţian” , în regia lui Liviu Pancu, va fi jucată şi pe scena Centrului Cultural Municipal “Bistriţa”. „În spectacolul ăsta sunt oameni cu adevărat , destine cu adevarat, povestea este într-adevar absolut incredibilă”, ne promite Liviu Pancu. "Anonimul veneţian", de Giuseppe Berto, este o frumoasă şi sensibilă poveste de dragoste, cunoscută şi prin intermediul unui film celebru cu acelaşi titlu, din 1970. Şi pe scenă, titlul a avut parte de un succes la fel de răsunător, astfel că artiştii Trupei Liviu Rebreanu, încurajaţi de conducerea Teatrului Naţional din Târgu-Mureş, au dorit să-l aducă în atenţia bistriţenilor. Acum avem bucuria de a anunţa un spectacol deosebit care îi aduce în prim plan, ca protagonişti, pe Elena Purea şi Dan Rădulescu, doi dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi actori ai Trupei. Este o emoţie în plus pentru ei, pentru că joacă prima oara împreună, ceea ce îşi doreau de mult.

Trupa „Iosif Vulcan” din Oradea vă invită, joi, 25 februarie, ora 19:00 la un spectacol inedit alcătuit din două piese celebre ale lui A.P. Cehov: Cerere în Căsătorie şi Ursul. Regia, scenografia şi ilustraţia muzicală sunt semnate de Petre Panait iar în distribuţie îi veţi regăsi pe îndrăgiţii actori orădeni Ioana Dragoş Gajdo, Şerban Borda şi George Voinese. „Cerere în căsătorie” se înscrie în linia proiectului „Cehov la Sala Studio”, urmând pieselor scurte „Între noi, actorii…”, „Tragedian în infern” şi „Ursul”. De altfel, „Cerere în căsătorie” vine în continuarea piesei „Ursul” din stagiunea trecută, utilizând aceeaşi distribuţie şi elemente regizorale înrudite. Astfel, dacă în piesa anterioară doi tineri trec pe nesimţite de la conflict şi ură la iubire pasională, în „Cerere în căsătorie” lucrurile sunt duse şi mai departe. A. P. Cehov surprinde iniţiativa lăudabilă a lui Ivan Vasilievici Lomov, care doreşte să se însoare cu fiica vecinului său. Însă, departe de romantismul şi armonia care se presupune că ar trebui să guverneze un astfel de moment unic, cei doi potenţiali miri se ceartă aprig din motive derizorii. Ciocnirea personalităţilor lor puternice, crizele de ipohondrie ale peţitorului, încurcătura în care se găseşte tatăl miresei şi încercările sale disperate de a aplana răbufnirile celor doi tineri dau naştere unui comic de situaţie savuros.