TEODOR GHIŢAN

Se împlinesc anul acesta 102 ani de la naşterea profesorului, cercetătorului şi omului de condei, Teodor Ghiţan, la 3 iulie 1912, în comuna Bistriţa Bârgăului, din prinţii Ioan şi Măria, ţărani de frunte ai comunei (tatăl său a fost primar), având doi fraţi şi două surori. Studiile medii le-a urmat la Bistriţa, iar cele universitare (trei facultăţi: Dreptul, Geografia şi Istoria) la Universităţile din Oradea, Cernăuţi, Bucureşti, Timişoara şi Cluj. Paralel a urmat trei şcoli militare, iar mai la urmă, Şcoala Populară de Artă din Cluj-Napoca, secţia pictură. În oaste a ajuns până la gradul de maior.

Teodor Ghiţan a fost un pasionat cercetător, şef de cabinet şi membru al corpului didactic la catedra de Istoria Medicinei din Cluj-Napoca, pe lângă academicianul Valeriu Bologa (decedat în 1971), în ochii căruia căruia se bucura de mare consideraţie, fîindu-i nu numai colaborator ci şi prieten. Participând cu lucrări valoroase la multe congrese internaţionale de Istoria Medicinei, alături de Valeriu Bologa, a ajuns în mai multe dicţionare şi enciclopedii străine, de profil.

În 1968 a devenit redactor principal la «Clujul medical» şi «Dialog», revistele Universităţii de Medicină, până în 1972, la pensionare.

Publicaţiile sale, însumând 165 de titluri, reprezintă studii şi articole istorice, medico-istorice, geografice, turistice, biografice şi monografii, unele de mare extensiune.

Meritele sale ştiinţifice l-au promovat ca membru al Uniunii Societăţilor de Ştiinţe Medicale – Secţia Istoria Medicinei, Cluj-Napoca şi Bucureşti; membru al Societăţii Internaţionale de Istoria Medicinei din Paris şi membru al Societăţii Geografice din SUA („Naţional Geografic Washington”).

Profesorul Ghiţan a iubit locurile natale, Valea Bârgăului, peste cota obişnuită. Dacă poetul Aurel Rău, scriitorul Ioan Oarcăsu (decedat în 2000) şi poetul Dinu Flămând veneau mai rar la serbările şi simpozioanele de pe Valea noastră, profesorul Ghiţan nu lipsea niciodată, făcând figură frumoasă cu chipul său radios şi comunicări inedite. Pitorescul costum de pe Valea Bârgăului, ţesut din zâmbete de soare şi pajişti înflorite, era una din adoraţiile sale vestimentare.! (La o conferinţă s-a prezentat la Casa Universitarilor într-un frumos costum naţional, culegând admiraţia şi aplauzele tuturor.). În colecţia sa bogată sau păstrat multe fotografii de acest gen. Efluviile grădinilor şi ale plaiurilor înalte din preajma satului natal, îl însoţeau pretutindeni, ca o companie paradisiacă. Ca o coardă de vioară, ca un păstrăv vibrând într-un inel de argint a fost viaţa profesorului Ghiţan: numai vibraţie, numai flăcări, numai dăruire. Rudeniile, profesorii, prietenii, consătenii şi cunoscuţii îi memorează creştineşte numele.

Fie şi aceste rânduri o scânteie de rugă aprinsă în sfeşnicul său !

(Pr. Simion Cristea, “La efigia lui Teodor Ghiţan”, fragment)