Teodora Burje, CN Liviu Rebreanu Bistrița: Olimpiada de limba și literatura română a fost o experiență plină de emoții

OLLR, faza județeană, a fost o experiență plină de emoții. Pe lângă emoțiile normale care vin la pachet cu orice alt examen important, eram incredibil de intimidată de ceilalți participanți și sinceră să fiu,cred că încă sunt. Aveam și am impresia că aceștia erau mult mai siguri pe ei, mult mai stabili, în timp ce eu, ei bine, nu eram. Când am aflat rezultatele, am fost mai mult mândră de mine pentru faptul că am reușit să fiu stăpână pe mine și să dau tot ce am mai bun decât am fost pentru nota primită

Cred că nu se vorbește destul despre aerul sălilor de examen. Este unul curat, enervant de curat, ce miroase a anxietate și a dezinfectant, asemănător cu cel din spitale. Acesta a fost aerul de care am fost lovită în față în momentul în care am intrat în sala unde urma să fie desfășurată proba. Peretele era tapetat cu proiectele școlare ale elevilor care, în timpul săptămânii, aveau ore acolo. Parcă asta făcea locul mai primitor, gândul că nimic prea rău nu se poate întâmpla într-o sală în care alții învățau cum să recite poezii în alte zile. Când ne-au fost înmânate subiectele, un val de stres m-a cuprins. Dar m-am relaxat odată ce am început să scriu. Parcă toată lumea din sală dispăruse și totul era numai între mine și foaia de examen. De fiecare dată când scriu, parcă sunt transportată într-un loc sigur din adâncul minții mele, o oază a creativității și a imaginației în care mă pot pierde pentru ore întregi. Fără să-mi dau seama, trecuseră deja aproape trei ore. Chiar în ultimul minut rămas, mi-am terminat în mod eroic compunerea finală. După predarea foilor, parcă totul era diferit. Știam că nu mai aveam nimic de făcut în afară de a aștepta temuta afișare a rezultatelor.

În ciuda fricii de care am fost cuprinsă pe parcursul acestei experiențe, cred că a fost una dintre cele mai entuziasmante din anul acesta. Nici nu îmi pot imagina cum o să mă simt la faza pe țară, știind că miza e cu mult mai mare. Tot ce pot specula este că, într-un fel sau altul, o să fie o experiență plăcută, poate chiar mai mult decât plăcută. Sunt atât de recunoscătoare că am reușit să ajung aici și de abia aștept să mă urc în autobuzul spre Brașov.

Plină de emoții, în mare parte constructive, sper, mă îndrept cu un oarecare optimism către această nouă încercare, care sper să aibă rezultate bune și să mă ajute să evoluez.

Teodora Burje, clasa a VIII-a, CN Liviu Rebreanu Bistrița, Olimpiada de limba și literatura română pentru școli cu predare în limba minorităților