„Un frate mai mic”

În condiţiile regresului general la care am ajuns, prin involuţia pe care o parcurgem de la Revoluţie încoace (şi procesul continuă), a întâlni într-o localitate din România o formaţie carală de orice fel, este un lucru rarisim.
Şi totuşi, la Năsăud exiată un cor bisericesc (Deisis), de aleasă calitate, pe patru voci, pregătit de profesorul-diacon, Cornel Pop, la nivelul pretenţiilor acestuia. Această formaţie are peste zece ani şi este continuarea, la alte standarte, a fostului „Cor ţărănesc” din Năsăud, care funcţiona de peste 60 de ani. Este cunoscută în mare parte din ţară, dar şi peste hotare; are un CD. propriu şi are şi o carte prorie. Fac aceste sumare menţiuni spre a scoate în evidenţă un fenomer rar, de asemenea nivel, în zilele noastre. Acest cor, colabora foarte bine şi fructuos, (şi o mai face) cu o formaţie corală a unei biserici din Bistriţa, pentru că şi formaţia bistriţeană a fost pregătită şi este condusă de acelaşi inimos şi talentat profesor, Pop Cornel: în situaţii necesare, între aceste formaţii se făceau „infuzii” de corişti, de la un cor sau altul, pentru o voce sau alta. Coriştii nu sunt angajaţi, retribuiţi şi, e normal, când unii au anumite probleme, anunţă dirijorul din timp că vor lipsi. În acest caz, pentru a nu fi afectată calitatea presaţiei formaţiei respective, se fac, cu mare plăcere, completările de rigoare. Am avut situaţii când, acele două formaţii au participat la liturghii, împreună. Aici nu este vorba de concurenţă şi ividie, ci de o relaţie de caldă prietenie, frăţească.
Dar, iată că, spre surprinderea tuturor, la Biserica ortodoxă nr II din Năsăud, paroh, preot doctor George Celsie, (care într-un timp record, a realizat pentru biserca pe care o păstoreşte, ce nu s-a făcut în decenii) a mai apărut o formaţie corală (Laudatio), tot pe patru voci, tot de înaltă calitate, având în vedere că a fost formată ... tot de acelaşi specialist, prof. Cornel Pop.
Formaţia Laudaţio, sau corul părintelui Celsie, în limbaj local, (prin analogie cu formaţia Deisis, cunoscută drept Corul catedralei, sau corul părintelui Tomi (Dumitru), este tânără, sau „Fratele mai mic” al corului vechi.
Vârsta corului părintelui Celsie, este de ... un an. Între timp, „a trecut şi proba de foc”: să dea răspuns la Liturghie, în cel puţin o locaţie, în afara bisericii de care aparţine. A făcut acest lucru, nu într-un loc, ci în trei: în două oazii „pe teren propriu”, în oraş, la manifestări culturale de amploare şi odată „în deplasare”, la nişte activităţi de largă anvergură, cu participarea a multe coruri bisericeşti din ţară, la Cehul Silvaniei. Succesul de aici, când în spaţioasa şi moderna sală a Casei de Cultură din oraş, cei circa 4oo spectatori s-au ridicat în picioare, aplaudând întens şi de durată, prestaţia formaţiei năsăudene, Laudaţio. Precizăm că aici, dirijorul corului nostru, a fost doamna prof. Roxana, fiica profesorului Cornel Pop, care a demonstrat că a moştenit calităţile tatălui său. Succesul de la Cehul Silvaniei, a fost o încurajare şi mândrie pentru membrii acestei formaţii.
Iată că, la Agapa organizată cu prilejul aniversării a... unui an de existenţă şi activitate a formaţiei Laudaţi (26.o2.a.c.), coriştii şi preotul Celsie, au avut motive să se mândrească, făcând din această festivitate un moment reuşit şi memorabil. Coriştii cântă frumos şi în afara Liturghiei şi.. îi iubesc pe Eminescu şi Coşbuc...
Se cuvin nişte precizări extrem de importante:
Între mambrii celor două formaţii corale din oraş, s-au statornicit relaţii de sinceră prietenie şi dorinţă de colaborare, având în vedere următoarele: toţi participă voluntar şi gratuit la cor; nu există concurenţă, deci nici invidie; nu au nici un fel de subordonare (şefi); se consideră toţi egali: corişti. Toţi preamăresc pe Domnul şi au în vedere poruncile lui Hristos: Iubirea şi Iertarea. Toţi iubesc, respectă şi ascultă de un singur „dictator”, instructorul, care nu acceptă democraţia nici măcar cu un semiton mai sus sau mai jos. Din acestea, rezultă toleranţa, respectul, prietenia. La ambele formaţii, coriştii participă şi din dragoste şi respect faţă de locuitorii oraşului şi, drept consecinţă, orăşenii îşi iubesc şi respectă preoţii şi membri formaţiilor corale. Deci, cu numic nu se motivează adoptarea relaţiilor negative între preoţi, dirijori şi corişti. Din contră, predomină relaţiile amintite şi disponibilitatea unei colaborări fructuoase în continuare. Relaţiile bune cu formaţia corală din Bistriţa, nu este afectată cu nimic, desigur.
Este adevărat că, specific românilor, din păcate, mai sunt (prea mulţi) „croncănitori”care, la orice realizare, scot în evidenţă lipsurile, ascunzând sau diminuând realizările. Membrii formaţiilor noastre corale, continuă să gândească în spiritul după care „toată grija cea lumească de la noi să o lepădăm”.
Prof. Romulus Berceni