Un însemn comemorativ în amintirea trecerii lui Liviu Rebreanu prin Nepos

Scriitorul Liviu Rebreanu este legat de  Nepos prin faptul că, în 1909, din primăvară până-n toamnă a lucrat ca ajutor de notar la primăria acestei comune, după ce trecuse  mai întâi prin aceleași funcții la Măgura Ilvei și Nimigea. În amintirea acestui  popas  rebrenian, în anul 2004, cu prilejul marii sărbători de  împlinire a 400 de ani de atestare documentară a localității, la inițiativa profesorului Mircea Daroși, administrația locală a așezat pe fațada fostei Primării o placă comemorativă, dedicată lui Liviu Rebreanu. În anul 2023, clădirea a fost demolată și  pe acel loc s-a construit o grădiniță nouă pentru 3 grupe de preșcolari,  dotată la standardele europene .

         Zilele trecute, cu aprobarea Consiliului local al comunei Feldru, în prezența  primarului Ioan Opriș, a viceprimarului Ionuț Salvan și a directorilor școlii Călin Sbîrciu și Ioana Nechiti a fost reașezată pe fațada noii clădiri o altă placă confecționată pe plan local de către Alex Runcan și Paul Someșan, având un text adaptat :,, În acest loc a fost Primăria Nepos, unde a lucrat ca ajutor de notar -  1909, marele scriitor Liviu Rebreanu ”. Dovada acestei șederi de câteva luni în Nepos o face o ,,citațiune ” trimisă lui Toader Istrate, bunicul prof. univ. dr. Gavril Istrate de la Iași, la data de 12 iunie 1909 și o chitanță cu plata unor taxe scrisă în ungurește din 7 iulie, același an, semnate de tânărul funcționar.

           Apoi, idila scriitorului cu învățătoarea Virginia Grivase de la această școală, devenită prototipul Virginiei Gherman în romanul,,Ion”, completează argumentele acestei legături cu satul care a avut norocul să fie botezat  de două ori, o dată cu numele de Vărarea, iar în 1773 cu numele de Nepos.  

          După cum mărturisește însuși scriitorul în romanul amintit, primarul Chibulcutean îi făcuse o primire onorabilă, oferindu-i chiar în clădirea primăriei ,,o  odăiță bună, cu intrare separată, împodobită drăguț de domnișoara Eugenia, fiica acestuia ”. O întâmplare neobișnuită îl pune pe tânărul funcționar în fața unei realități pe care o va descrie în romanul său : ,, Într-o dimineață, intrând în cancelarie, o găsii plină de țărani furioși care înconjurau vreo zece sași din Păuniș (adică din Slătinița ) și-i înjurau din răsputeri. În uliță , o cireadă de boi grași, parcă așteptau un verdict ”. Secvența făcea parte din numeroasele evenimente care au constituit procesul de cea mai lungă durată ce a avut drept scop stabilirea graniței dintre Nepos și localitățile săsești  Dumitra, Slătinița și Unirea. Într-un pasaj  din volumul ,,Mărturisiri”, p. 431, Rebreanu spune: ,,În primăvara anului 1909, fiind ajutor de notar în Vărarea, s-a întâmplat o ciocnire între românii acestei comune și sașii din satul Pintic, din pricina unui islaz. Un detașament de jandarmi, sub comanda unui locotenent a sosit grabnic în Vărarea pentru a ancheta și potoli ,,rebeliunea”. Trei zile jandarmii au schingiuit îngrozitor pe țăranii români. În cele din urmă nu m-am mai putut stăpâni și am protestat împotriva barbariei excesive față de niște oameni nevinovați. Locotenentul s-a înfuriat, m-a acuzat că încurajez pe rebeli, m-a amenințat cu toate rigorile, declarând că mă arestează imediat, dar că va raporta autorităților militare despre agitațiile ce le fac în regiune”.

           Placa comemorativă așezată pe noua clădire este un semn de respect și prețuire pentru scriitor, amintind generațiilor de astăzi și de mâine că, aici a lucrat în tinerețe Liviu Rebreanu, ca ajutor de notar, iar prin romanul,,Ion”, Neposul a trecut în itinerarul său literar.

Mircea Daroși