NEPOSUL ÎN OPERA LUI LIVIU REBREANU

Sunt puţine localităţi în ţară care au avut prilejul să fie botezate pentru a doua oară. Satul Nepos a trăit acest moment în perioada militarizării ţinutului năsăudean. Numele de VĂRAREA a fost schimbat în NEPOS în urma unei exclamaţii a împăratului austriac, Iosif al II-lea ,cu ocazia vizitei sale pe Valea Someşului, în 1773, când, în semn de admiraţie şi respect faţă de aceşti demni urmaşi ai Romei, a rostit următoarele cuvinte : ,,SALVE, PARVA NEPOS ROMULI !’’ceea ce înseamnă ,, TE SALUT MICUL NEPOT A LUI ROMULUS !’’ Exclamaţia cunoaşte şi alte variante.

De-a lungul timpului, în jurul celor două nume s-au ţesut câteva legende care au constituit un izvor de inspiraţie pentru scriitorii noştri Monografia acestei localităţi, intitulată sugestiv ,,Nepos vatră de legendă’’pe care am lansat-o în anul 2004 cu prilejul aniversării a 400 de ani de la atestarea ei documentară, scoate în evidenţă şi acest aspect.

Cel care ne-a introdus în itinerariul său literar este Liviu Rebreanu, , scriitorul ce s-a simţit legat de Nepos prin faptul că în 1909 a lucrat câteva luni în calitate de ajutor de notar la Primăria comunei. Timpul relativ scurt petrecut aici i-a oferit însă prilejul să cunoască viaţa satului şi să se confrunte cu unele realităţi ale timpului. Romanul său ,, Ion’’cuprinde numeroase referiri la comuna Nepos pe care le prezintă cu o deosebită măiestrie artistică.

El însuşi mărturiseşte că ,, a fost bine primit de către surtucarii comunei, care auziseră că-i poet’’. Notarul Cântăreanu, al cărui nume adevărat era Chibulcutean, avea locuinţa în clădirea mare a Primăriei unde l-a găzduit şi pe viitorul romancier ,,într-o odăiţă bună cu intrare separată, împodobită drăguţ de însăşi domnişoara Eugenia, fiica notarului care-l cunoştea de pe la seratele şi balurile din Armandia’’

O întâmplare neobişnuită îl pune pe tânărul funcţionar în faţa unei realităţi pe care o va descrie în acelaşi roman : ,, Într-o dimineaţă, intrând în cancelarie o găsii plină de ţărani furioşi care înconjurau pe vreo zece saşi din Păuniş (adică Pintic , Slătiniţa de astăzi ) şi-i înjurau din răsputeri. În uliţă, o cireadă de boi graşi, parcă aşteptau un verdict’’.

Este cunoscut faptul că neposenii au fost într-un îndelungat proces de hotar cu saşii din satele învecinate : Pintic, Aldorf şi Iad , proces care a fost însoţit de numeroase acte de violenţă în urma cărora au căzut multe victime. Stă mărturie în acest sens monumentul ridicat în 1928 pe Valea Carelor din Nepos şi refăcut în 2004 în centrul satului, în memoria celor care s-au luptat pentru apărarea unor drepturi istorice.

Rebreanu rămâne însă foarte legat de Nepos printr-o idilă înnobilată de prezenţa învăţătoarei Virginia Grivase care a funcţionat aici între anii 1908- 1918. Era fiica învăţătorului Clement Grivase originar din Nepos, care după 6 ani de apostolat în satul său natal este transferat la Năsăud unde va fi numit directorul Şcolii Normale şi a celei de Fetiţe din acest oraş. Fiica sa crescută în dragoste pentru carte este mândră că îşi urmează tatăl în aceeaşi carieră.

Întâlnirea dintre cei doi tineri s-a petrecut la numai o săptămână de la sosirea lui Liviu Rebreanu în comună. N-a fost însă o surpriză pentru nici unul dintre ei , deoarece ,se pare că se cunoşteau de la seratele din Năsăud. Ea,intrase în acea zi pe la Primărie cu o afacere şcolară. De atunci , prietenia lor începea să se înfiripe tot mai mult. Se simţeau legaţi şi prin faptul că amândoi aveau năzuinţe artistice. Virginia era poetă. Colabora la diferite reviste şi ziare din ţară, afirmându-se cu o creaţie poetică valoroasă şi cu un larg ecou în presa vremii şi în sufletul cititorilor.

,, Cum să nu fi fost atras de ea tânărul din Prislop, când ştia mai mult decât el despre literatură pe care râvnea s-o cunoască temeinic, cum să n-o preţuiască, atunci când ,, combătea’’ atât de bine indolenţa şi nepăsarea ,,nechemaţilor’’, critici capricioşi ai creaţiei literare ?’’ (Niculae Gheran )

În toamna anului 1909 Liviu Rebreanu pleacă la Bucureşti, iar prietenia lui cu Virginia Grivase devine o amintire dintre cele mai plăcute , chiar dacă iubirea lor n-a fost lipsită de mici neînţelegeri de-o clipă. Că a ţinut atât de mult la învăţătoarea din Nepos este o dovadă că Virginia Grivase devine prototipul Virginiei Gherman din romanul ,,Ion’’ prin care scriitorul o face nemuritoare.

Şederea lui Liviu Rebreanu la Nepos n-a fost de lungă durată, dar are o însemnătate deosebită pentru că, odată cu ea, pe harta literaturii române a mai fost trecută o localitate care se leagă de numele celui mai mare romancier.

În amintirea acestui eveniment, din iniţiativa directorului şcolii din Nepos, pe faţada clădirii fostei primării a fost pusă în anul 2004 o placă comemorativă pe care scrie : ,,ÎN ACEASTĂ CLĂDIRE A LUCRAT ÎN 1909, CA AJUTOR DE NOTAR, MARELE SCRIITOR LIVIU REBREANU’’