Serbările memorabile de la Nepos

          Există pe Valea Someşului Mare  comunităţi săteşti care, de-a lungul istoriei, s-au remarcat prin manifestări culturale cu un profund caracter tradiţional. Neposul, cunoscut pe vremuri cu numele de Vărarea, a devenit legendar prin celebra expresie cezaro-crăiască ,,Salve parva nepos Romuli !’’ , iar  astăzi, este unic în judeţul Bistriţa -Năsăud  prin inscripţionarea numelui său pe Dealul ,,Grădinuţa’’, inscripţie realizată cu litere mari şi vizibile chiar de la o mare distanţă. Numeroşii intelectuali  pe care i-a dat această localitate nu şi-au precupeţit niciun efort pentru a pune în valoare tradiţiile, limba şi portul popular, organizând câteva serbări care s-au înscris în  paginile istorice ale  acestui ţinut.

La 19 februarie 1910, scrie ,,Gazeta Transilvaniei’’de la Braşov că,  ,, a fost o zi de adevărată sărbătoare pentru această localitate. Învăţătorii din comună, cunoscuţi pentru zelul lor şi conştiinţa misiunii culturale cu care au fost hărăziţi, au aranjat, fără reclame şi pretenţii, o serbare ,, poporală’’ care a cuprins recitări, cântări şi o piesă de teatru,  care împreună au făcut o admirabilă impresie a publicului. Corul, condus de preotul greco-catolic  George Moldovan a fost alcătuit din feciori de ţărani mândri şi din fete mândre din sat, care au dat dovadă de  un talent natural rar întâlnit,   interpretând pe două voci cântece poporale vechi care erau date uitării. „Nunta țărănească” a fost piesa teatru realizată de învăţătoarea Virginia Grivase’’, cea care va deveni prototipul Virginiei Gherman din romanul ,,Ion’’.

La 15 iulie 1928, ziarul ,,Săptămâna’’ consemnează pe larg cea de-a doua serbare desfăşurată sub patronajul neposeanului DIONISIE LOGIN, prefectul judeţului Năsăud, când s-au întâlnit  descendenţii grănicerilor din comuna Nepos, care trăiau răsleţiţi în diferite părţi ale ţării, având diverse îndeletniciri, precum : industriaşi, comercianţi, funcţionari  comunali şi de stat, profesori, militari, ofiţeri, medici, avocaţi şi magistraţi. Pentru ca această întrunire să aibă un caracter de sărbătoare s-a constituit un comitet, care a aranjat după un program bine stabilit o sărbătoare câmpenească şi ca simbol al unirii tuturor într-un mănunchi, a ridicat pe hotarul comunei o cruce de marmură zidită în bloc de ciment, care poartă pe faţadă gravat cu litere mari de aur un epitaf cu conţinut istoric, ce preamăreşte memoria străbunilor lor, foşti arcaşi de-ai lui Ştefan cel Mare şi Petru Rareş, morţi pe aceste plaiuri. Pe faţa a doua s-a gravat numele celor, ce au contribuit deosebit cu obolul lor la ridicarea acestui monument : Pavel Tofan, Silivan Grivase, Ioan Istrate, Vasile Cifor, Teodor Istrate, Ioan Istrate şi alţii. Serbarea a început cu Sf. liturghie, oficiindu-se şi un parastas pentru odihna sufletelor tuturor părinţilor morţi ai intelectualilor. Serviciul divin şi parastasul a fost oficiat de părintele protopop George Moldovan şi preotul Petru Tofan. După vizitarea expoziţiei de cusături şi ţesături naţionale, peste 5000 de persoane venite din 8 comune someşene s-au îndreptat spre  Valea Carelor, la monumentul ridicat. Circa 3000 de bărbaţi erau îmbrăcaţi în costume naţionale, amintind de faimoasele legiuni romane. Corul bărbătesc din Nepos a susţinut desfăşurarea ceremonialului religios, iar artistul Hoffman, medic în Cluj a filmat scenele de joc şi voie bună desfăşurate pe cea mai pitorească vale din Nepos, Valea lui Rareş. După sfinţirea monumentului au avut loc luări de cuvânt, iar studentul Vasile Petri a citit epitaful de pe monument :Călătorule !/ Opreşte-te, închină-te, pleacă a ta frunte/ Pe aceste plaiuri sfinte/ Odihnesc oseminte/ De-ale strămoşilor cu plete cărunte!/ Vărărenii, vechi păzitori de cetate,/ Iubindu-şi glia pentru dreptate/ Au fost multe secole prigoniţi,/ Dar au ieşit din lupte oţeliţi!/ Strănepoţii lor, drept amintire, / Le înalţă acest monument,/ Cu pietate şi caldă iubire,/ Călătorule ! Opreşte-te dar!/Închină-te-n faţa acestui altar!

         Ceea ce au făcut intelectualii satului la 15 iunie 1928, s-a repetat în anul 2004, cu prilejul aniversării a 400 de ani de la atestarea documentară a localităţii.    În ziua de 14 mai, 2004, o zi de  duminică, au venit la întâlnirea fiilor satului, majoritatea celor plecaţi în toate cele patru colţuri ale ţării, dar şi sute de participanţi din satele vecine. Manifestarea a început în cântecul fanfarei bistriţene, conduse de Cifor Solomon, fiu al satului, care a interpretat câteva cântece patriotice, dând evenimentului un caracter de solemnitate. Iată ce scrie presa din acea vreme despre eveniment, articol semnat de Gheorghe Crişan în ziarul ,,Răsunetul’’ din 18 mai 2004:

       ,,Făptuitorul aniversării a 400 de ani de atestare documentară a satului Nepos este neobositul profesor si director al scolii, Mircea Darosi, care s-a încadrat, la modul aproape perfect în programul manifestărilor. A fost refăcut monumentul de pe Valea Carelor, fiind  distrus în timpul ocupaţiei maghiare şi adus în parcul din faţa bisericii, s-a dezvelit placa memorială care consfinţeşte faptul  că Liviu Rebreanu a lucrat ca ajutor de notar în 1909, la Nepos, iar Şcoala din localitate a primit numele ilustrului prof.univ.dr.doc.Gavril Istrate. În prezenţa unui public numeros , a fost lansată monografia comunei ,,Nepos, vatră de legendă’’.

Pictorul Nechita Bumbu a fost prezent cu o expoziţie de 46  tablouri ce oglindesc viaţa satului, iar învăţătoarea Rodica Măluţan, cu 42 de splendide arabescuri artizanale. Râuri de culori si glasuri cristaline s-au revărsat apoi pe scena Căminului cultural prin cântecul şi jocul formaţiilor artistice din localitate şi din judeţ, care au creat atâta veselie şi bucurie în inimile locuitorilor , cum nu a mai fost vreodată în Nepos.