Cu drag despre Nepos

Profesorul Mircea Daroşi, împreună cu fiica lui, Ana-Maria Daroşi, adună gândurile tradiţiilor de pe Valea Someşului, aşezându-le în volumul „Zestrea etnoculturală a satului Nepos”. Cartea, apărută în Colecţia „Identităţi” a Editurii Karuna, este un elogiu adus unei aşezări româneşti care păstrează datinile şi obiceiurile străvechi, elemente originale de etnografie şi artizanat care pot fi valorificate în cadrul proiectelor turistice.

Monografia debutează cu date despre aşezarea localităţii Nepos, reţeaua hidrografică, vegetaţie, faună. La capitolul „Repere istorice”, descoperim date despre vremurile tulburi prin care a trecut Vărarea. Puţini dintre noi ştiu că de la Bistriţa spre Rodna, cea mai apropiată cale este trecerea prin Slătiniţa, pe Valea Carelor, prin Nepos, drum care se îndreaptă spre obârşia Someşului. În trecut, acest drum făcea legătura între Ţara Bistriţei şi a Năsăudului. Oamenii de pe aceste locuri au dus o viaţă tihnită până în clipa în care Ardealul a fost colonizat cu saşi. Atunci le-a bătut ceasul de plecare văraticilor de pe plaiurile din apropierea Slătiniţei, poposind pentru puţin timp în locul numit „Perii lui Tofan”, apoi au trecut Valea Someşului, pe afluentul din dreapta, „Valea Jedii”. Târziu, când istoria acestui sat se aşază, Vărarea, partea de jos a cetăţii, capătă un alt statut, devenind, în anul 1773, Nepos. Biserica, şcoala sunt repere ale continuităţii spiritului românesc pe aceste plaiuri, un rol determinant în educaţia de astăzi avându-l autorul cărţii, Mircea Daroşi, ani buni director al şcolii din Nepos.

Zestrea etnografică este una a sufletului românesc, detaşându-se prin frumuseţea gospodăriilor înşiruite de-a lungul uliţelor, ca adevărate catane în care dăinuie viaţa ţăranului. Agricultura, păstoritul,, meşteşugurile, pielărit, fierărit, albinărit, torsul şi ţesutul sunt preocupările comunităţii locale, care aduc hrana c ea de toate zilele. Portul popular este descris cu lux de amănunte. Ne oprim un pic asupra obiceiurilor, amintind „Cântecul cununii”, „Berea”, „Şezătoarea”, „Jocurile”, dar şi cele din ciclul familial „Nunta”, „Botezul”, „Înmormântarea”, toate păstrate după canoanele străvechi. Neposul, satul în care până nu demult se afla unul dintre cele mai frumoase poduri acoperite de lemn, care traversa Valea Someşului, găzduieşte oameni de marcă, precum pictorul Nechita Bumbu, vânătorul Viorel Login, fiind leagăn al naşterii pentru academicianul Gavril Istrate, scriitorul Dumitru Popiţan, profesorul Petru Istrate, scriitoarea Domniţa Petri, doctorul George Trifon, prof. univ. Dumitru Lazăr.

Volumul se încheie cu câteva reţete tradiţionale ale bucătăriei româneşti din Nepos. O carte de vizită a acestei comunităţi româneşti. Deşi arhitectura s-a lăsat mult influenţată de occident, comportamentul oamenilor cunoscând o uşoară schimbare, Neposul încă se bucură de o bogată zestre folclorică, etnografică şi culturală recunoscută în întregul judeţ. Cu siguranţă ar putea fi un reper şi datorită peisajului deosebit, dar şi pentru felul în care neposenii ştiu să te găzduiască.