Zestrea etnoculturală a satului Nepos

Apărută la Editura „Karuna” Bistriţa (colecţia „Identităţi”), în condiţii grafice de excepţie, „Zestrea etnoculturală a satului Nepos” este rodul muncii de documentare a profesorului Mircea Daroşi şi a fiicei sale, Ana Maria Daroşi, având-o drept lector de carte pe soţia, respectiv, mama, Rodica Daroşi.

Cartea-monografie este scrisă cu drag în prezent, despre trecut, spre viitor, scoţând în evidenţă bogăţia etnografică şi frumuseţea satului românesc, autorii demonstrând că „veşnicia s-a născut la sat”, aşa cum a spus Lucian Blaga. Istoria şi geografia acestor mirifice locuri se împletesc armonios cu hărnicia, frumuseţea sufletească şi tradiţiile neposenilor, autorii dorind cu străşnicie să trezească în cei de acum, dar şi în cei ce vor veni, preocuparea şi datoria sfântă de a păstra datinile strămoşeşti, obiceiurile şi portul popular, dar şi ospitalitatea proverbială a oamenilor locului. De asemenea, prin păstrarea acestor comori, apărându-le de influenţele străine, să se deschidă poarta spre un potenţial turism etnografic, aici, în Neposul care are multe de arătat încă, din fericire.

În cele 170 de pagini ale acestei cărţi-document, autorii au adunat toată bogăţia ancestrală pentru eternitate, pentru posteritate, din infinita lor dragoste pentru satul natal, pentru înaintaşii lor, dar şi pentru viitor. După „prezentarea geografică” a satului Nepos, aflăm istoria locului, originea numelui şi atestarea documentară a localităţii: „Neposul a fost o localitate norocoasă sub aspect istoric, ea apare într-o aură de legendă intrată în nemurire „Salve parva nepos romuli”, expresie devenită emblema veacurilor care au fost şi vor dăinui peste fiinţa acestui neam”. Anul 1475 reprezintă un punct de referinţă documentar, din diploma regelui Matei Corvin, apoi urmele materiale a existenţei unei cetăţi a lui Petru Rareş pe teritoriul Neposului (1480). Biserica şi şcoala – aceşti stâlpi ai spiritualităţii şi înţelepciunii, preced capitolele despre zestrea turistică, etnoculturală a satului Nepos, ocupaţiile, obiceiurile locuitorilor, portul popular, punctele de interes turistic, pentru ca apoi să găsim, cu vădit interes, capitolul „Neposul în opera lui Liviu Rebreanu”.

Un capitol aparte este dedicat oamenilor de cultură originari din Nepos: Gavril Istrate (născut la 23 februarie 1914), care a devenit profesor universitar, dr. doc. La Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, decanul Facultăţii de Filologie, timp de 19 ani; prof. Dumitru Popiţan; prof. Petru Istrate; prof. Ovidiu Petri; prof. (poetă) Domniţa Petri; senatorul Ioan Lup, Gavrilă Istrate – un rapsod al Văii Someşului, doctorul George Trifon; prof. univ. Dumitru Lazăr.

Autorii, conştienţi că şi bucătăria face parte din tradiţiile locale, transmiţându-se din generaţie în generaţie, urmând etapele dezvoltării comunităţii, ne introduc în bucătăria tradiţională a neposenilor – oameni deosebit de ospitalieri.

Cartea-monografie se încheie cu capitolul „Concluzii”, după care se pot admira poze ce prezintă satul, portul, obiceiurile, mobilierul, tradiţiile şi ocupaţia, monumentele locale.