Un portret de Om - părintele Viorel Baciu

Născut la 13 iunie 1934, într-un sat ascuns după dealurile Văii Şieului, în Neţeni, din părinţii Vasile şi Raveca, legănându-şi copilăria alături de încă doi fraţi, tânărul de atunci promitea mult prin calităţile dăruite în dar de la Dumnezeu.

În satul natal a descifrat primele slove şi în biserica strămoşilor a descoperit farmecul comuniunii cu Dumnezeu, iar la Bistriţa a urmat Şcoala Tehnică Horticolă între 1950-1954. Pentru o vreme L-a căutat pe Dumnezeu printre flori şi câmpul înverzit, în calitate de agronom, cu punct de lucru la Nuşeni şi aproape în tot judeţul. S-a lăsat fascinat de ciripitul păsărilor de culoarea macilor şi galbenul grâului copt încât şi-a continuat studiile superioare la Institutul Agronomic din Bucureşti, de unde s-a retras, simţindu-şi chemarea în câmpul sufletelor, la masa Altarului. S-a înscris la Seminarul Teologic din Cluj, pe care l-a absolvit în anul 1960, după care a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Ilişua, pe care a bătătorit-o cu piciorul cu ani în urmă ca agronom.

Între anii 1960-1964, a urmat, la fără frecvenţă, cursurile Facultăţii de Teologie din Sibiu, după care a fost transferat, la cerere, la Parohia Viile Tecii.

Din anul 1975, din dorinţa de a lumina şi mai mult, a fost transferat la Bistriţa, unde timp de 34 de ani, s-a rugat, s-a bucurat, a plâns, luminând şi învăţând de la amvon cuvintele vieţii veşnice.

Între anii 1990-1997 a primit şi responsabilitatea Protopopiatului Ortodox Bistriţa ca unul care cumpănea cu dreaptă judecată şi experienţa celor 50 de ani de preoţie.

În toţi aceşti ani a fost înconjurat cu toată dragostea enoriaşilor pe care i-a păstorit, având mereu alături îngerul cel bun, în persoana distinsei doamne preotese Maria şi bucuria împlinirii prin cei doi fii - ing. Călin şi ing. Adrian, cu deosebitele şi preţuitele lor soţii, alături de cei trei nepoţi.

La cei 75 de ani, cu părul încă negru şi sufletul tânăr, părintele Baciu a lăsat condeiul să alunece pe luciul hârtiei şi drumul aducerii aminte, tipărind şi două cărţi: „Istoria Parohiilor I, III şi IV din Bistriţa”, precum şi un portret biografic intitulat „Curcubeul”.

Un portret de Om şi un model de preot la cei 75 de ani şi 50 de rugă neîncetată la Altarul Bisericii străbune.

Cu ocazia pensionării, 1 iunie 2009, Dumnezeu să-i dăruiască sănătate pentru a înălţa mereu rugăciuni, a mângâia şi a binecuvânta.