„Pleacă la şcoală să te faci popă!”

În locuinţa din str. Alba Iulia, părintele protopop Viorel Baciu şi-a amenajat o cameră „altar”, un spaţiu în care vrednicul preot se retrage şi unde se roagă, citeşte, meditează şi scrie. E un loc al sacrului, este camera în care Viorel Baciu, prin rugăciune, vorbeşte cu Dumnezeu, cu sfinţii, cu îngerii şi cu Maica Domnului. Zi de zi, aici îşi înalţă privirea şi-şi îndreaptă inima către Atotputernicul pentru a se umple de bunătăţile divine.
„Pleacă la şcoală să te faci popă!” este îndemnul spus din sufletul de mamă pe care viitorul preot l-a păstrat ani de-a rândul în vremea copilăriei şi a adolescenţei. Îndemnul acesta a fost ca o chemare şi, astfel, a devenit un om al lui Dumnezeu şi chemat de Dumnezeu la cinstea aceasta a preoţiei. Dar până să ajungă preot, nepotul cantorului din Neţeni, a parcurs un drum lung, întortocheat, cu greutăţi, cu supărări, dar Calea pe care dorea să meargă l-a ţinut drept, neclintit. L-a întâlnit, prin 1954, pe preotul satului, căruia îi zise: „Domnule părinte, nu prea cunosc eu multe dintre tainele credinţei şi despre Dumnezeu. Spuneţi-mi de unde vine răul pe pământ şi cine este autorul lui? Eu nu pot înţelege de ce florile se taie, de ce copacii mor, de ce oamenii se ceartă, se judecă, se omoară?” Iar părintele, cu o voce blajină îi răspunse: „Tinere, despre aceste întrebări trebuie să stăm mai mult de vorbă. Eşti agronom, iubeşti natura. Iubind natura, trebuie să iubeşti şi pe Creator – pe Dumnezeu”.
A urmat mai întâi şcoala medie horticolă din Bistriţa, a făcut teren, era vremea cotelor şi a începutului colectivizării, erau greutăţi, dar gândurile tânărului de 20 ani erau altele, îl măcinau spusele preotului satului şi, la un moment dat, aidoma unui erou naţional, a spus scurt şi răspicat: „Voi alegeţi calea pe care o doriţi. Eu am ales calea slujirii lui Dumnezeu şi a oamenilor”. A intrat la Seminarul Teologic din Cluj, apoi la Facultatea de Teologie din Sibiu, fiind hirotonit de către vrednicul de pomenire arhiepiscopul Teofil. A desfăşurat o intensă activitate pastorală: preot paroh la Ilişua (1960-1965), Viile Tecii (1965-1975) şi Catedrala Coroana din Bistriţa (1975- şi până la pensionare, în anul 2007). A fost ales protopop al Bistriţei, desfăşurând, între anii 1991-1997 o prodigioasă activitate pastorală, vizitând parohiile, stând de vorbă cu preoţii, cu enoriaşii, ajutându-i, sfătuindu-i, îmbărbătându-i. Oriunde a slujit, părintele protopop Viorel Baciu a lăsat urme adânci în sufletul enoriaşilor. Este omul care şi-a găsit vocaţia şi şi-a îndeplinit misiunea încredinţată. Şi acum, la 80 de ani, mai slujeşte în sobor la Biserica unde a fost părintele sufletesc al miilor de credincioşi vreme de aproape 40 de ani. Preotul are o mare responsabilitate faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni, a depus un jurământ, trebuie să aibă grijă de fiecare în parte. Este chemat să aline dureri şi suferinţe, să vindece, fiind al tuturora. Preotul este cel care-l ia pe copil din leagăn şi-l duce până-n mormânt. Casa preotului protopop este deschisă tuturor celor care cer ajutorul întru mântuire. Un preot este liantul vieţii, ne spune, plin de emoţie, părintele Baciu. Acum, la cei aproape 80 de ani (îi va împlini la 13 iunie) în chilia de pe Alba Iulia scrie, îşi retrăieşte viaţa. „Dacă ar fi să o iau de la început tot preot m-aş face”, ne spune părintele. „Curcubeul” (povestire autobiografică), „Moş Todică” (Amintiri), „Pe firul nesfârşit al vieţii” (Povestiri din satul meu), „Catedrala Coroana” (Viaţa religioasă în parohiile I, III, IV – Bistriţa), sunt cărţi care poartă semnătura părintelui protopop, în care răzbate drumul parcurs într-o viaţă de un om hărăzit slujirii lui Dumnezeu şi oamenilor, un Om care a găsit „Calea, Adevărul şi Viaţa” în tot ceea ce a întreprins întru slujirea semenilor. La mulţi ani şi multă sănătate părinte protopop!

.............................

Citiţi ediţia print