Rugăciunile Părintelui Nicolae

                   Părintele profesor Nicolae Feier ne fericeşte cu o nouă apariţie editorială de suflet, o carte ”ca un potir cu miere cerească şi balsam sufletesc”. Este „o carte care ne poartă pe aripile îngereşti ale dreptei credinţe şi ne călăuzeşte iluminator şi transfigurator pe treptele de lumină ale scării raiului’’, cum spunea, în Prefaţă, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, arhim. prof. dr. Teofil Tia.

                    Preot cărturar, vrednicul de pomenire mitropolitul Bartolomeu spunea că: ”Părintele Feier este raiul de cuvinte nepereche al plaiurilor bistriţene”, este un preot scriitor, fiind autorul a zeci de cărţi  duhovniceşti, de teologie, de istorie, mitologie şi de cultură identitară românească, este un orator-predicator de profunzime, înnăscut, aşa încât, într-o împrejurare fericită un coleg în ale slujirii a spus că ”a vorbi, după părintele Nicolae este ca şi cum ai domni după Ştefan cel Mare şi Sfant’’. Este, în primul rând, un  preot slujitor, de peste cincizeci de ani, se afla în fruntea turmei cuvântătoare, este în mijlocul credincioşilor, este slujitor al Cuvântului lui Dumnezeu şi iconom al tainelor dumnezeieşti, aşa cum îi îndeamnă Sf. Apostol Petru: „Păstoriţi turma lui Dumnezeu dată în paza voastră cercetând-o nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câştig urât, ci din dragoste. Nu ca şi cum aţi fi stăpâni peste biserici, ci pildă făcându-vă turmei” (1 Petru 5, 2-3).          

             Părintele profesor este ctitorul Panteonului Bistriţei, a întocmit două documentaţii de canonizare a Cuviosului Ierarh Pahomie de la Gledin (aici părintele Nicolae a slujit 13 ani) şi a Sfinţilor Martiri Năsăudeni. Cartea de Rugăciuni a părintelui Nicolae Feier este un „rezultat al unei inteligenţe emoţionale cristalizate şi al unei vieţi duhovniceşti esenţializate, din care răzbate cu evidentă nevoinţa duhovnicească a unui preot ce beneficiază de o copleşitoare experiena pastorală, preot care slujeşte sufletele creştinilor daţi lui în păstorire de aproape o jumătate de veac”, cum scria arhim. Teofil Tia. ”Vreau să vă dăruiesc prin aceste smerite rugăciuni - scria autorul - împărtăşirea cu o picătură din Harul lui Dumnezeu care aş dori să fie nădejde de mântuire din greutăţi, eliberare de patimi şi de nevoi şi rodire de fapte bune în inimile tuturor”.

             Referindu-se la pornirea lăuntrică ce l-a însufleţit să compună şi să ne transmită că hrana sufletească aceste frumoase rugăciuni, rugăciuni care sunt ”respiraţia sufletului”, cum spun Sfinţii Părinţi ai Bisericii, preotul Nicolae spune că ”o altă firimitură de har, de care fără îndoială nu sunt vrednic, mi-a ajutat să compun şi să torn în formă îndatinată, liturgică, a cuvintelor sfinţite cu lacrimi şi suferinţă de mii de preoţi şi dieci, aceste rugăciuni noi, adaptate nevoilor duhovniceşti ale zilelor noastre. ”Sunt peste 60 de rugăciuni, care rostite în taină, în cămara noastră, îţi aduc alinare, ferirea de cele rele". Iată ce este rugăciunea în trăirea părintelui Nicolae: ”Rugăciunea este cărarea dorului după viaţa veşnică ce curge din palmele, din picioarele şi din coasta Celui rănit de cuiele mulţimii păcatelor noastre ’’ . Din Rugăciune pentru tot felul de suferinţe şi necazuri reţinem: ”Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt şi necuprins cu mintea şi cu gândul, apropie-Te şi de mine, nu mă lăsa singur şi deznădăjduit, copleşit de mulţimea suferinţelor, vino şi adu-mi mângâiere, că Tu cu puterea şi umbrirea Duhului Sfânt Te-ai coborât din cer şi Te-ai făcut om din Preasfânta, Curata şi Pururea Fecioara Maria, pentru ca să înţelegi mai bine durerile şi suferinţele firii noastre omeneşti şi să ne arăţi calea cea sfântă şi fără ocolişuri a mântuirii noastre”. 

O rugăciune în versuri intitulată „Rugăciunea mea”, cum ţine să precizeze autorul ne umple sufletul de bucurie şi de înaltă trăire duhovnicească. „Rătăcitor prin văile de plângeri/Mă apăra cu cetele de îngeri/Şi fă să urce-n ceruri pan’la Tine/O lacrimă pierduta-ntre suspine/  Sorbi-voi Apa Vieţii, Tu, Cuvinte/Spre strigătul acesta ia aminte./ E rugăciune să fii lumina/şi pace pentru ziua ce-o să vină/ Să nu ne cerţi că nu Te-am  cunoscut/Când în dureri pe braţe ne-ai ţinut/Când te băteam cu trestia peste faţă /Ne iartă şi ne cheamă iar la viaţa/Din moartea rătăcirii în păcat/Căci fără vrednicii... ne-ai vindecat. /Ne toarnă că mirida în potire/Căci doar în Tine este mantuire". Profundă şi înălţătoare rugăciune! Părintele profesor Nicolae Feier ne surprinde plăcut de fiecare dată prin scris, prin cuvânt, prin comportament, printr-o intensă viaţa duhovnoicească.

Prin cartea de faţă, intitulată ”Rugăciunile - Umbrirea Harului Divin”, autorul ne îndeamnă să realizăm faptul că „rugăciunea este expresia cea mai firească a nevoii omului de a se reîntoarce în raiul comuniunii desăvârşite cu Părintele său cel Ceresc.”