Preot Ion Alexandru Mizgan: Pe treptele Postului Mare. Părintele Teofil – un program de viață duhovnicească

            Părintele Teofil (1929-2009), de la mănăstirea Sâmbăta de Sus (Brașov), rămâne un reper  luminos pentru credincioșii transilvăneni, dar și pentru cei din celelalte provincii românești, întrucât Părintele Teofil a susținut sute de conferințe duhovnicești în toate marile orașe ale României. A fost un propovăduitor al credinței și al iubirii creștine, emanând în jurul său nădejde și bucurie, rămânând în conștiința tinerilor mai ales, drept „duhovnicul bucuriei”, împletind în viața lui Credința și Cultura, care i-au adus bucurie și împlinire în viața duhovnicească.

            Credința în Hristos ne obligă la o viețuire după poruncile Lui: „Cel ce are poruncile Mele și le păzește, acela este care Mă iubește” (Ioan 14, 21), zice Domnul Hristos, adică ne angajează la o viață duhovnicească în care să putem spune, la fel ca Sfântul Apostol Pavel, că Hristos trăiește în noi (Galateni, 2, 20). Părintele Teofil obișnuia să spună că „viața duhovnicească nu se așteaptă, ci se realizează”. Ținta vieții duhovnicești a creștinului este intrarea în Împărăția lui Dumnezeu, iar mijlocul prin care realizăm acest lucru este curățirea de patimi prin armele lăsate nouă de Însuși Mântuitorul Iisus Hristos: postul, rugăcinea, asceza, care ne duc la iubirea de Dumnezeu și de oameni.

            În ce privește angajarea într-o viață creștină autentică Părintele Teofil le cerea ucenicilor săi sau celor care voiau să se lase călăuziți de dânsul în viața duhovnicească, să urmeze sau să respecte un program duhovnicesc, care avea menirea să-i apropie pe credincioși și mai mult de Dumnezu și de o autentică viață trăită în Hristos. Programul duhovnicesc propus de Părintele Teofil este o sinteză a experienței sale duhovnicești, așa cum remarca unul dintre cei mai devotați ucenici ai dânsului, părintele Sabin Vodă, pe care a dorit să o împărtășească tuturor credincioșilor pentru înaintarea în viața duhovnicească. Programul propus de Părintele Teofil nu este altceva decât „începutul” pentru angajarea într-o viață autentică în Hristos și în Biserică sub călăuzirea Duhului Sfânt și cuprinde cinci puncte:

1. Să mergem la biserică în duminici și sărbători. Părintele Teofil considera că prezența la biserică este foarte importantă pentru orice credincios întrucât Biserica este a lui Dumnezeu și Duminica este Ziua Domnului, este ziua pe care Și-a ales-o Dumnezeu, este ziua în care trebuie să-i slujim, ziua în care trebuie să ținem seama de Dumnezeu, în care putem sta prin sfintele slujbe în fața lui Dumnezeu, ziua în care se revarsă binecuvântările lui Dumnezeu, este ziua în care intrăm în chip simțit în Împărăția lui Dumnezeu cea de pe pământ. Cine merge la biserică are legătură cu Dumnezeu, are legătură cu Împărăția lui Dumnezeu, are legătură cu îngerii, cu cuvântul lui Dumnezeu.
2. Rugăciunea zilnică dimineața și seara. Părintele Teofil accentua importanța Rugăciunii în viața credincioșilor, întrucât arăta el că Rugăciunea este o rânduială în care Dumnezeu apare în rolul principal și recomanda citirea rugăciunilor de dimineață și seară din Ceaslov sau Cartea de Rugăciuni. Rugăciunea -zicea Părintele Teofil -  îți dă posibilitatea de a sta în fața lui Dumnezeu. Spunea, de asemenea, că „este important să începi ziua cu Dumnezeu, să trăiești cu gândul la Dumnezeu, să sfârșești mulțumind lui Dumnezeu; este important să începi masa cu gândul la Dumnezeu pentru că tot ce avem în folosul nostru avem nu numai din mâinile noastre, ci avem și din mâinile lui Dumnezeu”.
3. Lecturile biblice. Părintele Teofil punea mare accent pe citirea Bibliei, mai ales a Noului Testament, din care recomanda să se citească zilnic două capitole, întrucît considera că prin lectura biblică „primim în minte gândurile lui Dumnezeu din Noul Testament”, gânduri care sunt necesare pentru o viață religioasă autentică.
4. Rugăciunea inimii sau Rugăciunea lui Iisus. Al patrulea punct din programul Părintelui Teofil îl constituie „Rugăciunea de toată vremea” sau Rugăciunea neîncetată, „Rugăciunea prin care se mântuiesc călugării”, cum zicea Părintele Teofil: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”. Această rugăciune poate fi rostită în orice moment al zilei și este foarte importantă pentru că rostită neîncetat credinciosul va avea gândul legat de Dumnezeu și se vor nimici valurile gândurilor rele. Părintele Teofil conchidea cu privire la această rugăciune: „Rugăciunea aceasta n-are un regim în sensul că trebuie să stai în genunchi sau în picioare, ci, oricum, în orice poziție ai fi, poți s-o zici și chiar se recomandă s-o zici noaptea când te trezești din somn, înainte să te gândești la ceva ..., zici rugăciunea aceasta, și rugăciunea te ajută în măsura în care te ocupi de ea”.
5. Postul. Postul este fără îndoială o rânduială a Bisericii și credincioșii au datoria de a posti în zilele de post rânduite de Biserică, respectiv mirecurile și vinerile de peste an și cele patru Posturi Mari: Postul Nașterii Domnului, Postul Paștelui, Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel și Postul Adormirii Maicii Domnului. Părintele Teofil consideră că adevărații credincioși trebuie să respecte rânduiala postului, pentru că cine postește intră într-o disciplină pe care o poate continua apoi și în alte aspecte ale vieții spirituale. Părintele Teofil spunea că „trebuie să ținem post și ținem după posibilitățile pe care le avem și după puterea pe care o are fiecare om...Biserica ține seama de neputința omului, și omul trebuie să facă în așa fel încât să respecte rânduiala postului”.

Părintele Teofil spunea că viața duhovnicească nu se cuprinde doar în aceste cinci puncte de program, dar aceste cinci puncte sunt absolut necesare pentru toți credincioșii care voiesc să trăiască cu adevărat în Hristos. Obișnuia să spună că cine împlinește programul acesta va fi dispus să facă și alte lucrări care îl pot ajuta pe oricare credincios  să sporească în viața duhovnicească și să se apropie mai mult de Dumnezeu. Considerăm că aceste îndrumări duhovnicești ale Părintelui Teofil Părăian vor fi foarte folositoare celor care doresc să petreacă perioada Postului Mare într-o atmosferă duhovnicească de asceză și bucurie sufletească.

                                                                             Preot  Ion  Alexandru  Mizgan