Rugăciunile - dialog cu Dumnezeu și ,,aripile îngerești”- în elevata osârdie a preotului profesor Nicolae Feier

Una dintre cărțile cu adevărat rare, apărute în ultimul timp, este Rugăciunile - Aripile îngerești ale dreptei credințe și trepte de lumină ale Scării Raiului, a preot-profesorului Nicolae Feier, paroh al Bisericii Ortodoxe Intrarea Maicii Domnului în Biserică din Bistrița.
Așa cum se cunoaște de către cititori, preotul profesor Nicolae Feier are mai multe registre de manifestare ca teolog, istoric, poet, cărțile sfinției sale fiind așteptate, apoi tirajele epuizându-se degrabă, tot astfel, Rugăciunile,  apărută în anul 2023, la Editura Nosa Nostra din Bistrița, a cunoscut deja mai multe tiraje, cititorii interesați fiind, îndeobște, credincioșii ortodocși și nu numai.
Cum era de presupus, volumul beneficiază de Binecuvântarea arhierească a arhiepiscopului și mitropolitului Andrei al Clujului, preasfinția sa scriind între altele: ”Toate slujirile sunt de mare folos, dar rugăciunea, după afirmația Părinților Bisericii, este respirația sufletului. De aceea, preocupările părintelui Nicolae Feier, legate de rugăciune, au o mare importanță duhovnicească. (...) Dorim autorului să țină mereu sus, steagul Dreptei Credințe, să meargă victorios înainte prin munca sa neobosită, ca preot de vocație, iar viața spirituală a Bistriței să dea roadă duhovnicească bună spre slava lui Dumnezeu și a poporului care îl ascultă și îl urmează.” La rândul său Armandritul profesor doctor Teofil Tia, Decanul Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității ”Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca își începe Prefața în următorii termini: ”Avem în mâini un volum aparte, rezultat al unei inteligențe emoționale cristalizate și al unei vieți duhovnicești esențializate, din care răzbate cu evidență nevoința duhovnicească a unui preot ce beneficiază de o copleșitoare experiență pastorală (acumulat atât în mediul rural românesc, cât și în mediu urban), preot care slujește sufletele creștinilor dați lui în păstorire de aproape o jumătate de veac. De remarcat că, preotul profesor Nicolae Feier a fost vreme de doisprezece ani inspector școlar la  disciplina didactică Religia pe care a introdus-o și a îndrumat la începuturi introducerea ei în toate școlile de stat din cadrul Inspectoratului Școlar Județean Bistrița-Năsăud. Nu în cele din urmă, decanul Teofil Tia îl citează pe vrednicul de pomenire mitropolitul Bartolomeu Anania: Părintele Feier este raiul de cuvinte nepereche al plaiurilor bistrițene.

Despre opera părintelui profesor Feier, în totalitate, suntem îngrădiți de spațiu a ne pronunța, numărul de titluri fiind impresionant și atâtea, depășind modestele noastre puteri; nu omitem faptul că, în ceeace privește specializarea în Istoria Bisericii, autorul cărții de care ne ocupăm a beneficiat de îndrumarea constantă a acad. pr. prof. univ. dr. Mircea Păcuraru, unul dintre piscurile domeniului la care ne referim, și din partea căruia bistrițeanul a primit cele mai frumoase aprecieri.

Argumentându-și demersul autorul Rugăciunilor notează: ,,La îndemnul mai multor credincioși am alcătuit o sinteză, un rezumat, din cărțile pe care le-am scris și le-am dăruit enoriașilor mei în cei peste patruzeci de ani de păstorire, un buchet de învățături, de rugăciuni și de dezlegări rostite de preot din căr-țile sfintele de cult, care pot fi folosite spre alinarea durerilor sufletești și trupești, spre mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru numeroasele daruri făcute nouă, precum și pentru împlinirea diferitelor noastre ce-reri.” Împlinirea unui astfel de proiect nu s-ar fi putut face fără cuvenita chenoză formulată - ”M-am luptat cu umilele mele puteri pentru apărarea ”Dreptei credințe (Ortodoxia) dată Sfinților odată pentru totdeauna” (Iuda 1, 3) și am lămurit credincioșii asupra pericolului mare pe care îl reprezintă învățăturile greșite ale ispititorilor, (mai ales ales ale sectarilor și ale amăgitorilor care practică magia, vrăjitoria, ghi-citoria, prăvilăritul și altele de felul acesta)...”

Metodic, autorul consacră un subcapitol definirii a ceea ce este rugăciunea reunind atât vechi formulări consecrate, cât și meditații ale sfinției sale dintre care reținem: ”Rugăciunea este expresia cea mai firească a nevoii omului de a se reîntoarce în raiul comuniunii desăvârșite cu Părintele său cel ceresc, de care s-a depărtat datorită slăbiciunii minții și a sfatului vrăjmașului”; sau ”Rugăciunea este Calea și izvorul iertării celor ce nu știu ce fac”(Luca 23, 24). Conținutul duhovnicesc al Rugăciunii și al Sfintei Cruci se întâlnesc în Sfântul Maslu: Doamne, armă asupra Diavolului, Crucea ta ai dat-o nouă, că se îngrozește și se cutremură, neputând a căuta spre puterea ei."
Una, poate cea mai mare, dintre virtuțile rugăciunii este insistența, persuasiunea, stăruința, unora părându-ni-se, de cele mai multe ori că Dumnezeu nu răspunde imediat rugăciunii noastre, ceea ce, pe noi, cei necredincioși ne dezamăgește.

Sfinții Părinți scriau că, atunci:"Când tace Dumnezeu, germinează sămânța vieții veșnice în întunecimile pământului din noi, iar când rostește Dumnezeu, sămânța răsare, crește și dă rod."
Cunoscut este că lupta cu strategul răutăților se poartă nu numai prin rugăciune, ci și prin post, acest binom alcătuind mijlocul de luptă ascetică de cea mai mare eficiență, folosință pentru creștin. În Evanghe-lia lui Matei (17, 21) este scris: ,,Acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune și cu post", Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ispitit și El, a postit după aceea patruzeci de zile.
Mai subliniază părintele Feier, de data acesta citând din fondul învățăturii Bisericii Creștine, că Preotul este pus să te ajute să te mântuiești, nu să te judece și nici să te pedepsească și că Nu există har în afara Sfintelor Taine.

Pe parcursul celor aproape 250 de pagini se găsesc rugăciuni pentru stările de suferință ale sufletului și trupului omenesc, scrise de părintele Feier sau preluate din Sfinții Părinți. Natural că este necesar să ne rugăm neîncetat și că, așa cum scria Sfântul Ioan Gură de Aur: ”Postul și rugăciunea sunt cele două aripi " ale inimii și ale minții care ridică omul spre slăvile divine, ridicându-l, salvându-l din meandrele răutăților, ale păcatului și din meșteșugirile vrăjmașului."

Rugăciunile sunt atât de folositoare pentru toate nevoile sufletești și trupești, pentru întărirea în virtuții, pentru dobândirea lor, pentru liniștirea mărturiilor mincinoase și a răutății vrăjmașilor, pentru deznădejde, pentru patimile alcoolului și drogurilor, pentru cel căzut în deznădejde, pentru eliberarea de patima fumatului și altor vici, de asemenea, pentru cei care nu se pot căsători, pentru cei aflați sub patima banului, pentru cei sub blestemul lucrărilor diavolești. Nu sunt uitate rugăciuni de laudă, adusă lui Dumnezeu, rugăciuni de mulțumire pentru neamul nostrum, românesc, pentru țara pe care ne-a dat-o Dumnezeu, pentru viitorul ei, rugăciuni pentru familie, pentru cei dragi răposați și multe, multe alte spețe.

Inspiratul, hăruitul părinte Nicolae transcrie atât de frumoasele și de profundele porunci ale matriahatului românesc, numite legile belagine sau legea românilor, după care poporul nostru și strămoșii se conduce tradițional, drept, de neștiute secole.

Rugăciunile părintelui Feier sunt rotunde duhovnicește, adesea impregnate de metaforă, având rostire frumoasă, nuanțate, și tocmai de aceea pot fi spuse cu mare folos, neîncetat, ca și rugăciunea inimii. Din profundele sale poezii cităm pentru frumusețe o mostră: ”Cine-s eu de pentru mine/ Dumnezeu se dă pe Sine?/ Fă-mă ca să fiu ce nu-s/ Floare-n raiul cel de sus! O carte de citit oricând, în fiecare clipă, și o carte de căpătâi! Un dialog cu Părintele suprem, cum se spune că este rugăciunea. ”Și Punctum!”