Părintele Ioan Pugna a trecut la cele veşnice. Pr. prof. Nicolae Feier: Cetatea noastră multimilenară, Bistriţa, devine mai săracă în oameni de valoare

Cetatea noastră multimilenară, Bistriţa devine din ce în ce mai săracă în oameni de valoare şi mai bogată în ce priveşte îngerii săi veghetori care au dobândit cununile cereşti.
Zic că Bistriţa este cetate multimilenară deoarece nu demult s-a descoperit la Buric, în vechea cetate a Bistriţei, un mare vas de cult din aur de 321 grame, de acum 3800 de ani, care arată că, cu o mie de ani înainte de fondarea Romei şi a Atenei, la Bistriţa se aduceau jertfe lui Dumnezeu în vase mari de aur de către preoţii proto-dacilor, care au dat numele Bistriţei, toponim şi hidronim păstrat fidel de către ungurii care l-au găsit aici acu 1000 de ani, ,,Bess ter(ra) cza”.
Tot acolo, lângă casa şi grădina poetului şi filosofului, Lucian Blaga, arheologii au găsit un sanctuar care adăpostea 40 de urne funerare ale unor tarabostesi şi bazilei daci de acum 3500 de ani.
Despre aceste nepreţuite valori ale urbei noastre, prea puţin cunoscute publicului larg, care mai crede că Bistriţa a fost întemeiată acum opt secole de saşi, am vorbit după ce l-am cuminecat cu Sfântul Trup şi Sfântul Sânge dintr-un potir de cositor aurit, cu unul dintre cei mai cultivaţi şi bine informaţi preoţi pe care i-a avut judeţul nostru, părintele protoiereu stavrofor, Ioan Pugna, frate al mamei protopopului Alexandru Vidican, cel care i-a îndrumat acestuia paşii spre teologie.
Mi-a zis: ,,Am citit ce ai scris în ,,Răsunetul” despre cartea ,,Aur pentru Zei” a domnului prof. dr. Marinescu şi despre ce istorie are Bistriţa pe care nu ştie nimeni. Bistriţenii aveau vase de cult din aur curat acum patru milenii, iar acum le avem din cositor aurit! Am evoluat sau nu prea?”
I-am promis că o să scriu o ,,Istorie antică a Bistriţei” bazată pe descoperiri arheologice, cu elemente de cultură mitologică şi religioasă care au creat ,,depunerile votive de bronzuri şi aur” şi că voi încerca să desluşesc etimologia satelor începând cu Valea Ţibelşului copilăriei sale.

Era pasionat de istoria slăvitului nostru neam şi s-a specializat în istorie şi disciplina teologică, ,,Sectologia”.
Mă iubea ca pe un fiu şi, cred că a fost singurul dintre preoţi care mi-a citit toate cele 21 de cărţi, rodul muncii mele de o viaţă. Era atent la detalii, făcea judecăţi de valoare pertinente şi, mai ales, avea o imagine clară, enciclopedică asupra gândirii teologice ortodoxe şi a istoriei credinţei noastre strămoşeşti.
Era un apologet al Dreptei Credinţe (Ortodoxia) şi era exaltat când a primit ca dar din partea mea cartea ,,De ce suntem ortodocşi”, pe care am scris-o la îndemnul său, după ce a citit şi a studiat atent: ,,Stai neclintit în credinţă şi fereşte-te de ispititori”.
,,Râvna pentru casa lui Dumnezeu l-a mistuit”, aşa cum spune Scriptura Sfântă şi, după pensionarea sa, după o vrednică şi îndelungată pastoraţie şi slujire cu devotament a Sfântului şi Strămoşescului Altar pe Valea Ilvelor, l-am primit şi l-am ocrotit cu bucurie şi cu drag, ca şi pe alţi vrednici înaintaşi îndelungaţi în zile, în Catedrala Coroanei Maicii Domnului ,,Panta Nossa”, din Bistriţa.
Fără îndoială chemarea preoţească este o demnitate spre slujirea întru smerenie a lui Dumnezeu, pe verticalitatea relaţiei, şi a poporului credincios, pe orizontalitatea ei. Prin urmare, slujirea preoţească este o cruce pe care cei mai mulţi slujitori o duc cu decenţă şi religiozitate, după alegerea lor de către Dumnezeu, deoarece Sfânta Scriptură ne arată că: ,,Nimeni nu-şi ia singur crucea şi cinstea aceasta, ci doar cel ales de Dumnezeu, precum l-a ales pe Aron.” (Evrei 5, 4).
Continuăm aşa panegiricul acesta deoarece preotul căruia îi facem omagiul acesta, postum, a purtat un nume aparte, ales parcă de Dumnezeu în lucrarea sa proniatoare, adică, purtătoare de grijă faţă de lume, căci ,,pugna” înseamnă ,,luptă” în limba strămoşească. Mai înseamnă şi ,,tenacitate” şi ,,combativitate”.
Toate aceste sensuri îi sunt specifice părintelui nostru drag, care a slujit Biserica lui Hristos, aici pe pământ, asemenea îngerilor din ceruri, preot ales pe care îl conducem spre altarul ceresc, altar aşa de frumos descris în Sfânta Scriptură, după modelul căruia este slujit şi orânduit oricare Sfânt Altar al unei biserici ortodoxe.
Iată cum este descrisă slujirea la altarul din cer lângă care ne rugăm să fie primit părintele Ioan Pugna: ,,A venit un înger şi a stat la Altar, având cădelniţă de aur; i s-a dat tămâie multă ca să o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor Sfinţilor, pe altarul de aur de dinaintea tronului lui Dumnezeu. Şi fumul de tămâie s-a suit înaintea lui Dumnezeu împreună cu rugăciunile tuturor Sfinţilor săi.” (Apocalipsa 8, 3-4).
Părintele Ioan îmi zicea mereu:
- La noi Biserca este: ,,Precum în cer aşa şi pe pământ” (Matei 6, 10). Biserica noastră este făcută după modelul celei din cer. În aceasta ne deosebim de toate celelalte confesiuni creştine, deşi ar fi bine să nu ne deosebim!
Părintele Ioan se aşează lângă iubita sa soţie lăsându-şi copiii trişti. Credincioşii pe care i-a slujit, îl poartă în inimă şi în neîncetate rugăciuni, ca dealtfel şi toţi colegii săi preoţi, nădăjduind că binecuvântările sale ne vor ajuta în urcuşul anevoios spre împărăţia cea veşnică şi ne stricăcioasă, unde nu mai este durere, nici întristare, nici suspin, ci doar viaţă fără de sfârşit.
Slujba înmormântării va avea loc, duminică, ora 14, 30, în Catedrala Coroanei Maicii Domnului din Bistriţa.
Dumnezeul să-l odihnească în pace!

Preot prof. Nicolae Feier, Bistriţa