Urare cu bilanț

Aho, români abandonați, încercați mereu de criză,
niciodată n-ați primit la prosperitate viză!
Știu că sunteți resemnați, a zâmbi nu vă mai vine,
dar vă rog să m-ascultați astă seară și pe mine.
Bat ușor la „ușa” voastră să mă primiți la urat,
nu în case, ci în foaia tipărită pe-nserat.
Știu că disperarea-i cruntă, după tot ce ați sperat,
că vi s-a urât de toate, că Iohannis v-a-nșelat,
n-a funcționat ca ceasul, cum era de presupus,
doar a mormăit ca ursul, neglijând tot ce-a propus;
„România Educată” cred că undeva s-a dus.
Da, cuțitul, putem spune, v-a ajuns până la os,
nu mai credeți azi în nimeni, politica-i de prisos.
toată șleahta proțăpită în fotolii de confort,
ce-a bătut mereu din gură, fără-a face vreun efort,
e ținută cu bani grei, din taxele celor mulți,
de te-ntrebi la ce sunt buni mandatarii cei inculți,
ce ne duc cu zăhărelu’ până ne mutăm în Bellu.

Dar fiindcă se încheie anul, Anu-acesta Centenar,
să ne amintim cu toții ce-a tras mai greu la cântar:
Mitingul la cale pus de PSD și de Alde,
anunțat, cu fudulie, mitingul bluzelor albe?
Auzit-ați cum s-au spus doar tâmpenii de doi bani,
că precis în acești ani vom scăpa de „șobolani”
și de statul paralel – care-o fi și ce-o fi el?
nu de crunta sărăcie, nici de șomaj și hoție,
nici de ignoranța crasă cu vorbitul agramat,
peste tot unde se-arată, la guvern și la palat,
și propune doar sminteli. Suntem oare chiar tembeli?
Roșii, în alb îmbrăcați, s-au vrut puri, nevinovați,
au vrut nouă să ne pară îngeri ce salvează-o țară,
nu gealați ce fac ce vor c-un așa sărman popor.
Vasileasca, Tăriceanu, Dragnea cu a sa Dăncilă,
populiști de primă mână, neînvinsă camarilă,
au făcut pe dracu-n patru, mitingul l-au regizat,
pe sărmanii de prin sate în mașini i-au îmbarcat;
apă, bani și mâncărică, li s-a dat ca să-i momească
să rămână pân’ la capăt, piața să n-o părăsească.
Circ complet și bani păpați ce puteau fi dirijați
spre copii sărmani din țară ca să fie îmbrăcați,
spre un râu ce se revarsă și surpă casă cu casă,
sau spre-o clinică în care nu se face-igienizare
și bacilul auriu duce pruncii în sicriu.
Miting alb, fără vreun rost, ne-a lăsat tot cum am fost,
în aceeași dezolare, fără școli, fără spitale,
fără vreun gram de speranță, în eterna ignoranță.
Când convingeri nu există și te bizui pe stomac,
cei aduși să umple spațiul ba te plac, ba nu te plac.
Mitingul din 10 august, ați văzut cum s-a-ncheiat?
Nimeni n-a dat socoteală pentru tot ce s-a-ntâmplat.
Violențe, arestări... ; deși calm s-a demonstrat.
Diaspora vrea în țară o lume precum afară:
stat de drept, democrație, nu corupție-hoție,
nu penali în parlament, nu genul incompetent.

Așadar, în Centenar ce-a mai tras greu la cântar?
Catedrala Mântuirii, nu se poate s-o uităm,
e atât de somptuoasă, șase clopote bifăm,
cel de 25 de tone are-un chip pe el gravat,
nu putea să fie altul decât cel mai însemnat
azi în litera ortodoxă, patriarhul Daniel.
Cine nu-l cunoaște oare, cine n-a aflat de el?
La Sfințirea Catedralei, oamenii s-au strâns buluc,
cât pe ce să se strivească. Doamne, ce popor năuc!
Între ei și Catedrală au vegheat însă jandarmii,
truda lor, se poate spune, meritat-a, zău, toți banii.
Înăuntru, o mândrețe, s-o descrii nici n-ai cuvinte,
preoții purtau odăjdii, toate, toate aurite,
și cu pietre prețioase, din belșug, împodobite.
Moaștele lui Andrei Sfântul și-ale Sfintei Ecaterina
le-au adus bieților oameni în suflet și ochi lumina.
Numai că, așa-ntr-o doară, te întrebi, nu prima oară,
ce-i cu-această opulență în numele lui Iisus
când El pe asin călare până la templu S-a dus,
și mâhnit peste ce-a dat, mesele le-a răsturnat...
Știți povestea, evident, în predici mereu revine.
Cine-o biblie deține va putea să o consulte,
despre adevărul sacru să afle chiar și mai multe.
Însă încercați, mai bine, să vă întrebați ca mine:
de-ar intra în Catedrală blândul nostru Domn Iisus,
patriarhul și prelații ce-ar avea oare de spus?
Și mai zic ceva ce-ncerc, comparând, să înțeleg:
Papa de la Vatican de ce are doar Logan,
nu limuzine bengoase, nici veșminte prețioase?
Trebuie s-o spun, e drept, de la cei cu crucea-n piept,
eu, marea deșertăciune, altă conduită-aștept;
nu averi pe-acest pământ, ci acolo-n cerul sfânt.

Dar să revenim la noi, avem varză în butoi,
avem ce servi la cină, chiar de-a fost pestă porcină,
ce ne-a lăsat făr’ slănită, fără jumări și cârnați,
doar cu porci contaminați de mistreții imigrați.
Daea, ce era să facă? Trebuiau incinerați.
Ce să vă urez acum? Să scapăți de-acel Tel Drum,
de promisiuni deșarte, s-aveți parte și de fapte,
de proiecte împlinite, nu de-afaceri măsluite.
Capăt să se pună-odată circului de pe ecran,
să nu vină-o dictatură și la cârmă-un nou tiran.
S-aveți bucurii depline; și mizerii mai puține,
la propriu și figurat, cât e vraiște... la palat,
iar mustața zâmbitoare în prim-plan să nu se-arate
câtă vreme se vorbește de dosare amânate.
Să se termine mai iute mult promisa-autostradă –
kilometrii cei o sută, de care se tot discută
că vor fi finalizați astăzi, mâine, poate marți...,
cum promisese Dancilă, să nu-i fie de deochi!
La volan să aveți baftă și să nu mai dați de gropi.
Haine, atunci când cumpărați, să fie noi, ambalate,
nu cele de second-hand, de occident aruncate.
Cei capabili să conducă țara asta defăimată,
vremea e să iasă-n față, să se implice prin faptă.
Doar Pătraru și Popescu se revoltă, sunt activi,
noi rămânem tot pe margini, îndopați cu aditivi,
mândri că avem blindate Piranha, că avem tancuri,
și că mai putem să spunem și pe Facebook niște bancuri.
Când se pune de-un scandal, la tv, cu vreo vedetă,
noi vibrăm la unison, suntem unici pe planetă.
Noi, cei mulți și toleranți, estimați a fi o turmă,
importantă doar la vot, când ne îndreptăm spre urnă,
vremea e să ne schimbăm, să privim mai către vest,
să-nvățăm și noi odată ce înseamnă un protest.

Iar de Anul Nou, pe masă, s-avem fructe, tort, curcan
preparat după Vîrlan, și un vin Château Kirwan.
Icre de Manciuria, cumpărate pe eMag,
și colindători în prag!

Anul Nou să ne găsească
generoși și fără mască,
generoși, dar nu prostiți
de „aleși” îmbogățiți!
Criza să nu ne striveacă,
bolile să ne-ocolească!
Să mirosim a Dior,
nu a ceapă sau a clor.
Și s-avem în muncă spor!
Credința în Dumnezeu,
pâinea cea spirituală,
să ne mângâie la greu!
Și, e bine de știut,
miza vieții, adevărată,
se joacă în nevăzut!...

LA MULȚI ANI, ROMÂNI de pretutindeni!!!