Vampirii justițiari ai lui Mircea Bătrânu

 Cartea Vampirul lui Mircea Bătrânu a fost o revelație pentru mine, dar și pentru mulți alții de care știu că au citit-o. Spun aceasta, deoarece, de la primul film cu vampirul contele Dracula care mi-a creat coșmaruri în vis, structura mea sufletească a ocolit toate filmele și scrierile despre vampiri. Nu sunt închistată în a privi lumea fantastică din literatură (dar fără vampiri); așa cum Mircea Eliade o redă este o provocare minunată pentru spirit.

     Lecturând acest volum, eu am remarcat vigoarea expresivă, o incontestabilă directitate în implementarea fantasmelor în lumea reală și un echilibru interior desăvârșit, făcând din cele trei părți un tot unitar.

     Colegul Mircea, fost matelot pe „Corabia nebunilor" al cenaclului literar de la Colegiul Tehnic „Grigore Moisil"-Bistrița creează o armată de vampiri justițiari cu o ierarhie bine stabilită, adusă între pământenii sfârșitului de secol XVIII, conlucrând cu cei care au în vizor aplicarea dreptății. Se duce o luptă dârză între cele două categorii de fantasme:  vampirii justițiari și vârcolacii, moroii- forțele răului, bineînțeles, cu victoria primilor.

     Mi-a plăcut simțământul oniric, de a pune la o conlucrare, la masă rotundă (să nu stea nimeni la colțuri), marile religii ale lumii ( pe când în realitate?). Acest fapt m-a dus cu gândul la utopia francezilor Charles Fourier, Henri de Saint-Simon (în jur de 1800) cu idealurile lor pozitive.

    Linia definitorie a scriitorului Mircea este o excepțională forță de comunicare reușind să dea plasticitate ideilor exprimate prin transcenderea cotidianului, mintea noastră să perceapă și lumea de dincolo de Styx.

     Din intercalările în text (dar nu de subsol), autorul concluzionează filozofia sa de viață: „Viața nu e o pară mălăiață căzută de Sus, e un dar de la Dumnezeu pe care trebuie să-l aperi, să te lupți pentru salvarea ei". Să nu uităm o altă lecție: părinților să le aducem mulțumiri cât sunt în viață, pentru efortul lor.

     Prin tot romanul, credința este ca filonul de aur din mină; toate acțiunile vampirilor și ale partenerilor pământeni sunt sub girul Creatorului. Ele sunt creionate în jurul poveștii de dragoste dintre pământenii Tinuț și Maria; unde dragoste nu e, nimic nu e, nu-i așa?

     Nu lipsesc prietenii din lumea animală, cei mai fideli omului: în locul câinelui de lângă casă, lupoaica Alba cu tot cortegiul ei și caii Vitez și Roibu, inseparabili de tânărul Tinuț zis și felcerul datorită priceperii în tămăduirea răniților.

     Mă opresc aici deși ar fi multe de spus, concluzionând că în acest roman, autorul plonjează în subconștient cu impresionantă vitalitate și energie, împletind condiția umană cu problematici din lumea fantasmelor.

Rodica Fercana