Viaţa mea fără gunoaie. Despre tomberoane goale, căţei sătui şi ceaiuri reciclate (1)

Repostare de pe www.zerowasteromania.org – portalul pentru o Românie fără deşeuri (nici aruncate în natură, nici la rampele de “gunoi” şi nici incinerate) – o Românie a evitării producerii de deşeuri, a refolosirii produselor achiziţionate şi a reciclării sistematice a resurselor…

O viaţă fără deşeuri, fără coşul de “gunoi” de sub chiuvetă, cel urât mirositor, pe care-l golim urgent în tomberoanele veşnic prea pline din spatele blocului pentru ca apoi “mizeria” să dispară o dată pe săptămână, dusă de o maşina mare şi portocalie, undeva, habar n-avem unde şi unde, de fapt, nici nu ne interesează… Contează că am scăpat de el! O viaţă fără deşeuri? Greu de închipuit pentru concetăţeanul urban şi civilizat – nici măcar pentru acel cetăţean “conştient” şi “sensibil” faţă de problemele de mediu pe care civilizaţia noastră productiv-destructivă le creează.
Nu e de mirare că până şi în satele României se răspândeşte tot mai mult ideea că progresul, dezvoltarea şi “Europa” înseamnă obligatoriu să vină săptămânal “maşina de gunoi” ca să-i scape pe (foştii) ţărani de cojile de morcovi şi cartofi, de hârtia de ziar folosită, de PETuri şi alte asemenea lucruri despre care circulă zvonul – corect, dealtfel – că a le arunca în valea din spatele grădinii, ca mai an, înseamnă rămânere în urmă şi lipsă de civilizaţie. (…)

În fine… Poate că eu nu sunt normal, dar admit că:
1. NU am tomberon;
2. si totusi NU arunc “gunoi” în vale, la margine de oraş sau în parcările de pe drumul naţional;
3. nici NU-l ard în sobă, aşa cum fac vecinii mei de alături.
4. şi nici NU-l stochez în cameră, beci, şopron sau altundeva.
5. ţin să specific că NU trăiesc într-o colibă, într-un vârf de copac pe un vârf de munte, ci în centrul orasului Sighişoara. Merg la cumpărături, mă spăl zilnic, folosesc toaleta, îmi încălzesc casa, am un câine. Deci, pot spune că trăiesc aproximativ în rând cu lumea din jurul meu – şi în ciuda celor enumerate mai sus NU produc deranj semenilor mei şi nici daune serioase mediului înconjurător.

Cum aşa? Păi, foarte simplu: încerc să evit la maxim producerea de “deşeuri”, încercând totodata să văd (şi să gestionez) potenţialele deşeuri ca ceea ce sunt ele de fapt: resurse de care momentan nu avem nevoie – dar poate mai târziu, poate alţii… … se poate şi cu zero deşeuri – şi mai ales să ÎNCERC să trăiesc fără “mizeria cea de toate zilele”!
… Totul e un pic improvizat şi experimental. De aceea nici nu poate fi perfect. E o căutare şi o încercare cu ‘sfârşit deschis’ – o încercare deschisă faţă de noi idei, critici şi propuneri de orice fel, schimbări de macaz şi de direcţie – dacă acestea se dovedesc a contribui la “Mişcarea de Eliberare de sub Dictatura Deşeurilor”. …

Cu drag
Hans Hedrich, activist de mediu
Asociaţia Sighisoara Durabilă, Sighisoara

(va urma)

Acest text  este cuprins în Broşura cu titlul RESPECTAŢI NATURA! editată în cadrul proiectului MUNŢII NOŞTRI CURAŢI, NU CURĂŢAŢI!  al Clubului Lions Bistriţa, cofinanţat de Consililul Judeţean Bistriţa-Năsăud. Proiectul a fost conceput urmare a constatării triste că unor semeni de-ai noştri nu le pasă, sunt indiferenţi la mediul înconjurător, aruncă sau lasă ambalaje şi alte gunoaie, oriunde şi peste tot! Suntem convinşi că cititorii acestui articol nu fac asemenea fapte... Dar, credem că trebuie să fim mai implicaţi, să luăm atitudine!

S.H., Clubul Lions Bistriţa, 08.2016