Vise roz –bombon , când viitorul e „de toată cacaoa ”

De mult n-a întâlnit neamul românesc o viziune atât de optimistă a vremii ce vine precum o aflăm în programul guvernului ce încă n-a fost născut de mă-sa ( de fapt de cele două mame) : PD-L şi PSD-PC . Normal ar fi ca pruncul-guvern să se nască şi apoi să promită că va face raiul mioritic .Dar , deocamdată avem glasul partidelor ursitoare , care au pus de un program ideal de guvernare ,precum conu Leonida al lui Caragiale : fi-va salarul minim pe econmie de 600 lei , pensia minimă universală 35O lei (de la cât e -1 leu uneori astăzi ) ,TVA -ul la alimente (fără dioxină ,desigur) de circa5% , sistem sanitar european ,educaţie cu 6 % din PIB ,alocaţii mari cât gogoaşa , 500 de km. autostradă (cam cât de la Satu Ma’ la Bucureşti ). Ura ! Urra!! Nimeni nu va fi neglijat , totul va străluci .Belşugul va da pe dinafară . Numai despre cele 50 de procente ale profesorilor şi bugetarilor nu se şopteşte nimic…absolut nimic . Perche ? O pace nesfârşită ,un mister adânc acoperă cele procente care au ameţit cu romantismul lor corpul profesoral . În fine.

Notam cândva că parlamentarii şi partidele noastre din opoziţie au descoperit că viaţa naţiunilor se poate ridica la standarde mondiale , de nu ca-n Emirate , prin simpla votare , ridicarea mâinilor . Nu spre muncă , fiindcă e greu , ci spre votare ,unde e mult mai uşor .Rămâne doar ca realiatea să se conformeze cu dorinţele şi mâinile ridicate întru veselie .Păi dacă-i lege ,cum îndrăzneşte realitatea să spună că nu se poate ? Facem grevă şi atunci ea ce-o să poată face ? Putem fi bogaţi şi fericiţi cu toţii prin simpla dorinţă şi votare a celor aleşi . Cum de nu s-a ştiut până acum , deşi au trecut mii de ani ?Am trăit şi ne-am zbuciumat degeaba .

Un gând –ca un câine –îmi dă târcoale. Unde am mai întâlnit noi o viziune atât de optimistă ca cea a programului guvernamental de acum ? A,da ! La gloriosul partid comunist , ce ne arăta ici , la doi paşi , zorii belşugului , fericirea mult jinduită de năpăstuitul popor . Pe cât realitatea tindea să arate mai rău , pe atât viitorul era zugrăvit a fi mai pastel .

Acum deci , când criza bate cu piciorul în uşa noastră , nu cu ciocănit delicat ,ni se oferă o realitate virtuală .Idealul idealului ar fi să ne putem menţine măcar în parametri de acum ,să nu ne prăbuşim ,fiindcă toţi ne spun că suntem foarte vulnerabili economico-financiar . Numai noi spunem că nici vorbă de ploaie ,ca pe vremea lui Noe . De se vor implementa unele (fie şi unele) măsuri preconizate ,vom intra curând într-un colaps pe lângă care situaţia vecinilor unguri va fi fo-floare la ureche . Ei nu bănuiau consecinţele când prin 2000 luau acele măsuri populiste de ridicare a standardelor salariale , pe când embrionarul guvern goneşte conştient prin programul său , cu viteza a şasea spre prăpastie. Sunt sustenabile măsurile preconizate ?Chiar un elev de la profile economice intuieşte că nici patronatul ,nici statul nu pot răsădi aşa măsuri ,când dezastrul crizei mondiale îşi ridică valurile uriaşe, iar noi atât de mici .Vor mai veni investitorii dacă noi punem în climatul economic bombă lângă bombă ? Cine poate dormi pe pat de cuie ? Mai bine-n drum !

Nu e de mirare că un profesionist ca Stolojan preferă oprobiul momentan dezastrului . E vinovat fiindcă are caracter ? Partidele au vrut să-l lege la ochi şi să-l trimită la luptă :”zboară Stolo !” ,iar el n-a vrut . Ce frumoasă e uneori vorba asta :”Nu ! Non volio ! Nein ! Nie haciu ! Nem !”

Nori grei se grămădesc de peste tot ,dar marinarii par să nu mai fi fost pe turburata mare niciodată . Veselia de pe corabie sună ca glasul bufniţei în plină zi .