ZIUA LIMBII ROMÂNE. 31 august – o sărbătoare care îi adună împreună pe românii de pe cele două maluri ale Prutului

31 august este ziua în care românii de pe cele două maluri ale Prutului sărbătoresc împreună Limba Română. O zi care, dincolo de caracterul ei festiv, poartă o încărcătură istorică și identitară deosebită.

 

Parcursul istoric al limbii noastre nu a fost însă același în România și în Republica Moldova. Poate tocmai de aceea, dincolo de Prut, această sărbătoare pare mai puternic simțită, mai prezentă și mai respectată.

 

În Republica Moldova, 31 august a devenit sărbătoare încă din 1990, după momentul istoric din 31 august 1989, când au fost adoptate legile care au consfințit revenirea la grafia latină și noul statut al limbii. A fost unul dintre pașii esențiali ai afirmării identității naționale, într-o perioadă în care limba fusese supusă unor puternice presiuni de deznaționalizare. Declarația de Independență din 27 august 1991 avea să reafirme această direcție, referindu-se explicit la decretarea limbii române ca limbă de stat și la revenirea la alfabetul latin.

 

În România, Ziua Limbii Române a fost instituită mult mai târziu, prin Legea nr. 53 din 14 martie 2013, care stabilește data de 31 august ca Ziua Limbii Române și prevede posibilitatea organizării de manifestări cultural-educative dedicate acesteia.

 

Poate că această diferență de timp spune ceva despre istoria noastră diferită. În România, limba română nu a trebuit să lupte, în aceeași formă, pentru dreptul de a fi scrisă și vorbită. În Republica Moldova, limba a devenit însă una dintre marile expresii ale luptei pentru identitate și libertate.

 

Este oare nevoie de o asemenea sărbătoare?

 

Categoric, da.

 

Pentru că limba nu este doar un instrument prin care comunicăm. Ea este identitate, memorie, cultură și apartenență. Prin limbă ne recunoaștem rădăcinile și ne legăm de generațiile care au fost înaintea noastră.

 

Limba română este una dintre marile comori pe care le-am primit de la înaintași. Și poate că astăzi, mai mult decât oricând, avem obligația să o prețuim și să o transmitem mai departe.

 

Trăim într-o lume nouă, în care limbile se întâlnesc, se influențează și se îmbogățesc reciproc. Este firesc să folosim cuvinte și expresii venite din alte limbi, atunci când acestea își găsesc locul firesc în vorbirea noastră. Dar altceva este să transformăm folosirea excesivă a unor expresii străine într-o demonstrație de superioritate sau într-o încercare de a arăta cât de vaste sunt „cunoștințele externe”.

 

Și poate mai grav este atunci când, în numele modernității, ajungem să neglijăm chiar regulile elementare ale propriei limbi. Întâlnim uneori greșeli gramaticale greu de explicat, cuvinte folosite fără legătură cu sensul lor și construcții care nu-și mai găsesc locul firesc în limba română.

 

Nu trebuie să ne închidem în noi înșine. Dimpotrivă. O limbă vie este o limbă care evoluează. Dar evoluția nu înseamnă abandonarea identității, iar modernitatea nu presupune renunțarea la ceea ce ne definește.

 

Limba română are o muzicalitate aparte, o forță de expresie și o bogăție care au fost construite de-a lungul secolelor. Este, folosind frumoasa imagine a lui Alexei Mateevici, „o comoară”. Iar dacă o comoară ne-a fost transmisă de strămoși, responsabilitatea noastră este să nu o risipim.

 

Să o păstrăm curată, să o vorbim corect, să o iubim și să o transmitem generațiilor care vin.

 

Poate că aceasta este, până la urmă, adevărata semnificație a zilei de 31 august: nu doar să sărbătorim Limba Română o singură zi pe an, ci să ne amintim în fiecare zi că ea este una dintre cele mai puternice legături dintre noi, indiferent pe care mal al Prutului trăim.

 

La mulți ani, Limba Română!

 

La mulți ani tuturor celor care o vorbesc, o scriu, o iubesc și o duc mai departe!

 

Dorel Cosma