140 de ani de PNL cu liberalii vechi şi noi din Bistriţa-Năsăud

Duminică, 24 mai, liberalii vechi şi noi din judeţul nostru au sărbătorit şi ei, ca în toate filialele din ţară, 140 de ani de la înfiinţarea partidului. Manifestările au debut în Aula Magna a Universităţii Babeş-Bolyai, Extensia Bistriţa, în prezenţa a circa 200 de liberali vechi şi noi, mai mulţi noi. La masa principală, conducerea lărgită a noului PNL şi invitatul de onoare, profesorul universitar Ovidiu Pecican.

Cum discursurile preşedinţilor sunt deja istorie, aş insista mai mult pe atmosferă. Primul lucru pe care l-am remarcat a fost acela că foarte puţini dintre liberali au îndrăznit să-şi asume prezenţa unei eşarfe galbene la gât. Nu-i bai, şi-a pus eşarfa Ioan Oltean. Îl văd la intrare şi îi spun acest lucru: "Domnule Oltean, dumneavoastră cu eşarfă galbenă la gât?! Ceva nu se potriveşte cu imaginea asta”. Replica lui Ioan Oltean: "Ştii cum e, nu-i pentru cine se potriveşte, e pentru cine se nimereşte” (n.r.- râde). Sesizez încă o dată pragmatismul şi umorul politicianului Ioan Oltean. Pe alţii i-ar fi ofensat remarca şi ar fi devenit defensivi în replică.

Evenimentul a început cu vreo 10 minute întârziere cu imnul fostului PDL ,,Verde înrourat”. Oltean, la primele acorduri ale imnului, se transformă. Practic dansează imnul. Îl cântă cu tot dragul. Puţini politicieni îşi cântă imnul partidului. O mai văd pe Doris Moldovan, Calo Viorica şi mai departe nu am zărit. L-o fi cântat şi alţii, posibil. Dar nu despre a cânta sau nu imnul e vorba, ci despre stinghereală. Am observat că imnul trezeşte în majoritatea liberalilor vechi o sfială. Mustesc de certitudini. Ei sunt altfel de politicieni, imnul acesta nu e pentru ei, pentru ifosele lor, în cazul celor mai mulţi, dar ce nu au înţeles unii e că, în acel moment, nu era vorba de X, Y, de ifosele lui X, de războaiele lui Y, de orgoliile lui Z, în acel moment era vorba de PNL. Mărturisesc că nici eu nu sunt un fan al imnului ,,Verde înrourat”, mi-a plăcut mult mai mult imnul vechiului PNL, dar m-aş fi străduit să fiu acolo, decent, fără grimase, chiar şi la intomnarea imnului partidului din care fac parte, partidul care mi-a dat funcţii, partidul care e un mod de viaţă etc. etc. Lucrul acesta e taxat de Ioan Oltean în discursul lui.

În rolul de amfitrioni au fost copreşedinţii celor două organizaţii de tineret. O idee bună, Florin Moldovan şi Alexandra Mikle s-au descurcat onorabil, doar că au omis prezentarea invitaţilor, vezi Daniel Suciu şi Grigore Berinţan de la PSD şi aşa cum prevede tradiţia întrunirilor politice, ar fi trebuit ca aceştia să aibă întâietate la cuvânt. Probabil, o fi fost vreo decizie a organizatorilor. Detalii care fac diferenţa. Înainte de discursuri a fost prezentat un documentar despre istoria PNL. Nu a fost o ideea rea, doar că documentarul acesta a tot rulat şi pe la tv, trebuia să fie făcut un montaj mai scurt. Eu aş fi început direct cu profesorul universitar Ovidiu Pecican. Un intelectual fin, empatic, o sursă de senitătate şi bunătate. L-am numit omul zilei.

Despre discursurile politicienilor, două cuvântări mi-au atras atenţia: cel al lui Ioan Oltean, pentru curajul de a le spune liberalilor vechi ceea ce nu vor să audă, vezi sfiala ce i-a cuprins să cânte imnul "Verde înrourat" ( "E nevoie să dovedim că nu avem orgolii, că toţi realizăm că suntem membri ai PNL. Iar primul element vizibil, dacă vreţi, al conştientizării acestui lucru, este chiar şi faptul de a cânta imnul partidului atunci când începe o reuniune politică a PNL") şi cel al deputatului PSD Daniel Suciu, invitat, pentru eleganţă, fairplay, mesaj şi durată ("Prezenţa mea aici trebuie să o luaţi ca pe o dovadă de respect. E respectul pe care adversarul dumneavoastră politic vi-l acordă în ceas aniversar şi acesta este motivul prezenţei mele aici. Vedeţi ironia istoriei, am fost şi colegi, şi adversari, dar sper că niciodată duşmani”).

În rest, parole, parole şi multă ipocrizie. Cei mai mulţi au tratat liberalismul cu telefonul. Unii politicieni şi când câştigă un meci reuşesc să-l piardă.

Redau mai jos principalele idei din discursurile conducerii extinse PNL BN şi discursurile invitaţilor.

Noi am ales trăirea liberală, asta e trăirea noastră

Deputatul Stelian Dolha, copreşedinte PNL BN: Liberalismul e o stare, e o viziune. Se spune despre partide şi oameni politici că nu pot decide cât trăiesc, dar partidele şi oamenii politici trebuie să decidă cum trăiesc. Ori, noi am ales trăirea liberală, asta e trăirea noastră. Alegătorii noştri vor de la noi demnitate, vor de la noi să păstrăm această moştenire cu demnitate. La mulţi ani, liberali!

Să dovedim că nu avem orgolii

Deputat Ioan Oltean, copreşedinte PNL BN: Dacă Dolha a vorbit ca un liberal înnăscut, eu o să vă vorbesc ca un liberal cu acte de mai bine de 6 luni, dar ca unul care face politică de 25 de ani. Împreună am fost în stare să dăm României un preşedinte. Este nevoie, însă, să dovedim că suntem într-adevăr o forţă politică autentică, să dovedim că nu avem orgolii, că toţi realizăm că suntem membri ai PNL. Iar primul element vizibil, dacă vreţi, al conştientizării acestui lucru, este chiar şi faptul de a cânta imnul partidului atunci când începe o reuniune politică a PNL. Este un element al realizării că acesta este PNL, este un element al realizării apartenenţei noastre la PNL.

Am fost şi colegi, şi adversari, dar sper că niciodată duşmani

Daniel Suciu, deputat PSD: Prezenţa mea aici trebuie să o luaţi ca pe o dovadă de respect. E respectul pe care adversarul dumneavoastră politic vi-l acordă în ceas aniversar şi acesta este motivul prezenţei mele aici. Vedeţi ironia istoriei, am fost şi colegi, şi adversari, dar sper că niciodată duşmani.

Partidul acesta nu e al meu, nu e al colegilor mei

Dorin Dobra, senator PNL: Suntem azi împreună să sărbătorim cel mai vechi, cel mai loial şi cel mai mare partid al ţării –PNL. Partidul acesta nu e nicidecum al meu, nu e nicidecum al colegilor mei, e al oricărui om din acest judeţ, care vrea să lucreze temporar sau pe termen de o viaţă pentru liberalism, că se numeşte tot liberalism dacă ai lucrat 10 ani sau 50 de ani pentru acest partid.

Şi în partidul nostru există frământări

Diana Morar, copreşedinte OFL BN: Desigur că şi în partidul nostru există frământări, spre deosebire de alţii care au obiceiul de a le ascunde sub preş, noi, liberalii, noi discutăm despre ele. Acceptăm diversitatea opiniilor, câtă vreme ele nu vin în contradicţie cu temelia valorilor acestui partid.

În această nouă casă nu există chiriaşi

Gabriela Montoiu, copreşedinte OFL BN: Lecţia cea mai bună pe care întemeietorii acestui partid ne-o dau este doar că împreună putem fi o forţă. În această nouă casă nu există chiriaşi, este o proprietate comună, o proprietate în care unitata trebuie să îşi spună cuvântul.

Trebuie să facem o altfel de politică

Sorin Hangan, copreşedinte PNL Bistriţa: Vreau să conving că am înţeles cu toţii că trebuie să facem o altfel de politică, în care pe prim plan să fie cetăţeanul şi nu altcineva, pentru că dacă nu înţelegem asta o să dispărem suspect şi pentru că Brătianu spunea, mi-am notat ca să nu uit, citez: „Cei mai mulţi îşi închipuie că politica e un fel de distracţie, cu foloase şi onoruri. Politica e ceva grav, grav de tot. Ai în mâna ta viaţa şi viitorul ţării tale”.

PNL are în continuare o misiune istorică

Gheorghe Tuţă, copreşedinte PNL Bistriţa: E evident că istoria PNL înseamnă în mare măsură şi istoria României moderne, dar momentul acesta de aniversare a 140 de ani reprezintă un moment de reflecţie, de încredere şi de speranţă. Anul acesta, noul PNL, marele PNL a luat decizii istorice şi cred că are în continuare o misiune istorică.

Activităţile liberalilor au continuat în aer liber în Pădurea Schullerwald şi mai apoi cu lansarea a 140 de ani lampioane pe Pietonalul Bistriţei.

Închei cu un mic fragment din discursul profesorului universitar Ovidiu Pecican. Pentru că liberalismul înseamnă şi altceva decât nişte discursuri previzibile, în aceleaşi standarde clişeistice, gândite simplist, ipocrite.

Prof. univ.Ovidiu Pecican, prodecan al Facultăţii de Studii europene-UBB: Şi astăzi cred că liberalismul se poate regenera apelând la resursele sale sociale din totdeauna, în primul rând la meseriile liberale. Apelaţi la artişti, apelaţi la profesori, apelaţi la toată lumea care are inţiativă. Cred că asta e şansa, nu doar a liberalismului, ci a României. Şi cred că spiritul lui Brătianu, al lui C.A. Rosetti, al lui Haşdeu privind înapoi către trecut şi către istorie, meditaţia merită cum spunea bunul meu prieten Gheorghe Tuţă. Cred că sunt atâţia români care caută un catarg de care să îşi sprijine privirea, nu mai mult. Adeseori îţi ajunge, vorba aceea, când îţi ghiorţăie stomacul, îţi ajunge să ştii că mâine va fi mai bine. Şi pentru ca acest mâine să fie posibil, e necesar să avem obiective de ţară, obiective de partid, care să treacă dincolo de ceea ce este foarte la îndemână. Eu cred că până la urmă dacă e cineva să instaleze în lume meritocraţia, liberalii sunt chemaţi să o facă.