ACROSTIH „Trăim vremea lui Caragiale”

Tot mai mulţi trăim de azi pe mâine

Reformele, scumpit-au a noastră pâine

A… Şi tot uităm, uităm şi cum ne cheamă,

Iubirea, vai, vai de noi, ni se destramă.

Minune! Iată că supravieţuim!

Vremea, şi mai grea, o tot păcălim!

Râdem! (?) Mai facem „haz de necaz”

E timpul de schimbat, da, câte un macaz!

Mai marii zilei, fără ruşine, huzuresc

Ei, au dat de toate, cei mulţi flămânzesc!

Acoliţii puterii au tot cules.

Liberalii, e drept, altfel, au ales:

Un „CRIN”, în loc de „cel de poveste”, CĂLIN

Interesul, însă, şi-l realizează din plin!

CARAGIALE, şi-n „două mii nouă”, e tot NON-STOP

AGAMIŢĂ, de ieri, de azi, e tot în TOP!

Rămâi perplex la câte „sunt pe dos”

Azi e „CRIZĂ”, cei MARI, însă, au un OS!

GOE, ZOE, ce mai, s-au multiplicat

IROZII, fără milă, ne-au invadat!

Am vrea să te-ntrebăm, Nene IANCU:

La români, mereu, se luptă „petecu cu sacu?”

Eu, „Cetăţeanul…” rămân, în coastă doar cu acul?

prof. Aristiţa Opaiţ