Adevărul relativ și adevărul absolut
Dacă acceptăm ideea ,,adevărului relativ”, aceasta merge la anularea unor limite necesare pentru armonie și pentru protejarea drepturilor altora, terminându-se cu haos. Unii consideră că nu există un adevăr absolut, cred că totul este relativ și realitatea nu există, există doar percepții și opinii. Așadar, în final, ei cred că nu există o forță, o autoritate supremă care să spună că o acțiune este pozitivă sau negativă, corectă sau greșită, morală sau imorală. Dacă omul ajunge să simtă că orice vrea să facă este bine, ajungem și mental și în stilul de viață, la un efect devastator la nivelul individual și al societății respective.
În ceea ce privește adevărul absolut, ceilalți spun că dacă n-ar exista acest fel de adevăr, ne-am plasa într-un haos, nimic n-ar mai fi adevărat. Considerăm că 1+1=2, acesta este un adevăr absolut pentru că totdeauna 1+1=2. Fără adevăr absolut n-am mai avea nici legi fizice, nici legi științifice, nu ar mai fi nici bine și nici rău, ne-am afla într-o totală dezordine. Cei care cred că nu există adevăr absolut, ei înșiși cred într-un adevăr absolut, când sunt absolut siguri că nu există adevăr absolut.
Toți oamenii au cunoștințe limitate, ei nu pot face afirmații negative absolute. Când îl negi pe Dumnezeu, adică spui că nu există Dumnezeu, nu poți afirma aceasta în mod logic, pentru că nu ai cunoștințe absolute despre univers sau universuri, de la început până la sfârșit. Dacă nu există adevăr absolut, atunci în final, nu putem spune nimic că este rău sau bun, ceea ce este bun pentru unul, nu este bun pentru altul. La suprafață relativismul acesta este tentant, însă intervine logica, curând se va dovedi a fi un dezastru. Relativ înseamnă că nu există nici un fel de standarde. Fiecare își stabilește propriile reguli după care își duce viața, face ce crede el că este bine pentru el, însă se vor ivi probleme deoarece simțurile unui om despre ce este corect se vor ciocni cu simțurile altui om care crede altfel. Unul care fură pe altul crede că este bine pentru el, însă cel furat nu crede aceasta. Dacă n-ar exista adevărul absolut care să ne spună ce este bine și ce este rău și toate lucrurile ar fi relative, atunci a ucide pe cineva este același lucru cu a nu ucide pe cineva. Dacă n-ar exista adevăr absolut și n-am avea un standard să ne arate ce este bine și ce este rău, atunci nimeni nu poate fi sigur de nimic, oamenii ar fi liberi să facă orice, să omoare, să violeze, să tâlhărească, să mintă și nimeni nu ar putea să spună că toate acestea sunt rele. O lume fără adevăruri este o lume oribilă.
Cei care nu sunt de acord cu adevărul absolut, adevărul li se pare o preferință, o percepție, adevărul acesta trăiește în limitele individuale, oamenii aceștia nu pot răspunde, nu au răspunsuri finale la întrebările privind scopul vieții, viața după moarte, tipul acesta de relativism îi duce pe acești oameni într-o puternică confuzie religioasă, pentru că, în această logică, nu se poate ști dacă există vreo religie adevărată și de aici, o cale pentru o relație reală cu Dumnezeu.
O dovadă a existenței adevărului absolut se află în propria conștiință a omului, conștiință care spune că lumea trebuie să fie într-un anumit fel, astfel înțelegem că este un ceva greșit în durere, rău și suferință, minciună și furt. O dovadă a existenței adevărului absolut o găsim în știință, care știință are ca scop cunoașterea. Toate studiile științifice se bazează pe existența unor realități obiective în lume, legile științei stau pe siguranța existenței adevărului absolut. Existența religiei este o altă dovadă a existenței adevărului absolut, toate religiile vor să dea o definiție vieții și au credința fundamentală că dincolo de toate, trebuie să existe mai mult decât ceea ce vedem noi astăzi pe pământ, mai mult decât simpla existență fizică, aici găsim dovada că omenirea înseamnă și este mai mult decât un rezultat al evoluției unei maimuțe, este dovada că există un scop mult mai înalt, există un Creator personal care a creat TOTUL cu un scop, El este standardul pentru adevărul absolut pe care El l-a creat.
Comentarii
Just, corect,ireproşabil.
Citiți integrala Emil Cioran sau pe Charles Darwin din Originea speciilor sau pe absolutul Mihai Eminescu. Vă veți convinge singuri și fără nuanțe, că totul e relativ. În rest vorba lui Alexandru Lăpușneanu spusă demult, prin Moldova evului mediu întârziat: De mă voi scula, pre mulți am să Popescu și eu...
În 1879 Darwin declara că niciodată nu a fost ateu în sensul negării divinității, ci mai degrabă agnostic. ,,N-am avut nici un dubiu legat de cele scrise în Biblie”, Darwin 1958, p. 57-67. Ești puternic relativ, adică n-ai nici un fel de standarde, domnule ,,Absolutul e relativ”. Nu mai face pe spiritualul că nu este de dumneata.
Adaugă comentariu nou