Ateismul

         Un studiu sociologic realizat minuțios cu câțiva ani în urmă de către Fundația Soros arată că ateii din România declarați ca atare, sunt mai intoleranți față de minoritățile religioase și etnice decât media populației românești. Epicentrul intoleranței și al violenței îl găsim printre cei care refuză Biserica în mod manifest. În România cei care se declară atei, într-o mai mare măsură decât ceilalți, au atitudini de ostilitate față de unguri, evrei, romi, doar pentru homosexuali sunt mai îngăduitori.

         Ateii, din cercetearea Fundației Soros, sunt foarte tineri, cu studii superioare, orășeni cu venituri peste medie, sunt mai mult de dreapta, nu iubesc ecologiștii sau seculariștii. Ateismul acesta a unor tineri siguri pe ei înșiși nu este o trăsătură consistentă care să genereze conduite uniforme pe termen lung, ci mai degrabă este numai un răspuns polemic contra conservatorismului societății românești. Ateii de la noi sunt de fapt un grup destul de mic, cu iz de elită egoistă care are indiferență și dispreț față de cei care nu sunt ca ei, ateii aceștia par mai degrabă un subprodus al tranziției noastre românești spre economia de piață.

         Educația religioasă nu este o sursă a răului în societatea românească, dezvoltarea economică singură nu poate asigura comportament democratic, iar liberalismul fără valori morale produce cu siguranță o societate brutală. Nu trebuie să importăm fără discernământ filosofiile și mentalitățile care vin din Apus. Catolicismul s-a instituit prin acte de putere, prin lupte, pe când Ortodoxia este cu adevărat spirituală, înalță pe om să devină tot mai bun, mai generos, capabil de jertfă și iubire față de aproapele. Homosexualitatea este o formă a răului. Ateii încearcă să convingă că ateismul este ceva modern, însă adevărata gândire, cea spirituală, este gândirea creștină care ne înalță. Raționalismul se laudă că pricepe totul, însă priceperea aceasta este una superficială, raționalismul împarte și organizează, nimic mai mult. Rațiunea umană organizează lucrurile la suprafață, nu le înțelege în adâncimea lor, aici este o taină mare. Tehnologia lumii actuale și viitoare nu trebuie să strice echilibrul natural. Iraționalul atacă brutal lumea actuală prin tradiția rațională a Apusului. Ateii nu pot demonstra inexistența lui Dumnezeu, orice cale ar alege ei. Cea mai diabolică dorință a regimului comunist dictatorial ateu a fost aceea de a scoate credința din sufletele credincioșilor.

         Populația lumii, în procentaj de două treimi, este religioasă, însă Europa de Vest are un procentaj de o treime, arată un studiu realizat de Gallup International pe un eșantion de 64.000 de persoane din 65 de țări, studiu citat de ,,The Telegraph.” În Europa țările cu procentul cel mai mare de credincioși sunt Armenia, Georgia, Polonia, Macedonia și Kosovo. Urmează România, 77%, Serbia, 72%, Grecia, 71%, Bulgaria, 52%. Ateismul va suferi un declin în întreaga lume, cu excepția Apusului Europei, care, în anul 2100 va deveni islamic.

         Umanismul și Iluminismul au avut rezultat direct Revoluția franceză din 1789 care este prezentată mereu în strălucite culori, însă ea a născut o mare pustiire spirituală. Revoluția aceasta a fost direct și violent antireligioasă și a încercat distrugerea Creștinismului și introducerea religiei de zeificare a omului. După aceste timpuri Europa pășește într-o etapă nouă, unde rațiunea și știința vor să ia locul tradiției și credinței. Revoluția franceză a însemnat intrarea oficială a ateismului în lumea modernă, în locul lui Dumnezeu vin rațiunea și voința populară. Catehismul noii religii devine ,,Contractul social” al lui JJ Rousseau, iar atributele divine sunt preluate de către voință și rațiune.  Două veacuri Europa se lasă sedusă de viziunea umanistă, însă revoluția politică și cea industrială nu au adus fericirea generală. Trebuie să spunem că originea mișcării raționaliste se identifică cu empirismul englez și cu filosofia lui Spinoza, iar cultul excesiv al rațiunii vine din moștenirea carteziană pe care se organizează clasicismul francez. Filosoful restaurației, Hegel, oferă o interpretare oficială dogmelor creștine, Hegel are în vedere absolutul desăvârșit al filosofiei, iar creștinismul este văzut ca regăsire a spiritului absolut. Formula pozitivistă a umanismului este un fel de tiranie totală, practic ea ajunge la dictatura unui partid pentru că refuză a da omului orice fel de libertate și drept, îmbrăcându-se cu utopie, umaniștii omoară ipoteza unui Dumnezeu Creator și Stăpân al lumii și refuză omului demnitatea de neatins garantată de Dumnezeu, iar acestă concepție este folosită de absolut toate regimurile politice ateiste.

         Selecția naturală a comunismului ateist vrea să ducă la apariția omului nou, total diferit de cel apusean, iar metoda aleasă de atei este dresajul axat pe automatism. Ateismul este impus și răspândit nu pentru că ar fi adevărat, ci pentru că reprezintă impunerea autorității absolute și la transformarea rușilor, de exemplu, în simple unelte eficiente în slujba partidului comunist. Ateismul este incompatibil cu realitatea evoluției cosmice, fizice sau biologice. Noi creștinii îl concepem pe Dumnezeu ca Ființă absolută, atunci El trebuie să existe, pentru că altfel nu poate exista nici ideea de desăvârșire a omului, iar această concepție stă la baza argumentului ontologic. Descartes ne spune că nu se poate explica apariția în mintea omului a însăși ideii de Dumnezeu dacă El n-ar exista. Ateismul este filosofie, iar sistemele filosofice sunt limitate de limbajul tributar spațiului și timpului și devin fără semnificații pentru că nu vehiculează transcendența.

         Ateismul a găsit o incompatibilitate între fenomenul răului și conceptul unui Dumnezeu desăvârșit, pedalează pe ideea Malraux, Camus și Sartre, care n-au înțeles că existența răului și a suferinței nu infirmă existența lui Dumnezeu. Ateismul post-sovietic este un ateism virulent, ateul acesta se consideră liber-cugetător deși nu este nici cugetător, nici liber. Ideologia ateistă se impune social și politic, însă Ortodoxia oferă posibilitatea alegerii, și este singura care garantează libertatea, făcând trimitere la conștiință.

         Friedricht Nietzsche spune că acele nevoi spirituale ale omului, adevărul, dreptatea, binele, absolutul, sunt necesare oarecum, dar ele nu au nimic de-a face cu obiectivitatea, raționalitatea și filosofia, ele fiind manifestări morale, la Kant morala este întemeiată rațional, însă la Nietzsche vine pe ideea instinctului și a biologicului, iar morala așadar, nu mai este morală tradițională. Iar esența vieții nu mai are nici o relație cu faptul cunoașterii, esența vieții este o voință de putere și validează și legitimează dominarea și exploatarea celor slabi de către cei puternici. Nietzsche face teoria ,,reevaluării tuturor valorilor, adică toate valorile tradiționale sunt valori false, nonvalori”, și aici filosoful german incriminează creștinismul și filosofia tradițională. Creștinismul, după el, se auto-anulează prin iubire și milă, nu trebuie să-ți iubești aproapele, pentru că dacă o faci, atunci aceasta înseamnă un fapt împotriva voinței de putere, iar mila creștină atentează la esența vieții și scade ființa biologică a omului. Dumnezeu a murit, spune Nietzsche, atunci nici o persoană nu este vinovată. ,,Stăpânul este liber, sclavul nu poate fi liber. Sclavul așteaptă, stăpânul poruncește, iar legea este bună pentru sclavi.”

         De ce există Universul fizic, de ce există ceva mai degrabă decât nimic? Este ceva sau Cineva care nu face parte din Universul fizic și totuși are forța de a da existență Universului. Un tablou frumos presupune că o anumită inteligență a fost implicată în a-l crea, cu atât mai mult complexitatea, ordinea, organizarea și frumusețea pe care le vedem în jurul nostru în lumea naturală, trebuie să fie un rezultat al inteligenței. Ateii spun că dacă Dumnezeu ar exista, atunci ar trebui verificat prin intermediul celor cinci simțuri ale omului.  A arătat știința că Universul are un început? Opinia majoritară a oamenilor de știință este că da, Universul are un început și dacă are un început, înseamnă că a avut o cauză. Există o cauză inteligentă a Universului. Ateii susțin că legile naturii există fără un temei rațional și că Universul este în ultimă instanță absurd. Însă se vede limpede că trebuie să existe un temei rațional invariabil pe care se bazează natura logică și ordonată a Universului.

         Evoluționismul și creaționismul, primul împărtășește calea ascendentă a speciilor, celălalt descendentă-omul la finalul creației. La baza evoluționismului stă cosmologia greacă, la baza creaționismului stă Revelația. Dumnezeu există, El este Cel ce este, Cel care are prin firea Sa existența, Cel a cărui ființă se identifică cu existența și care nu primește existența de la nimeni, Cel care nu depinde de nimeni și de nimic, Cel care nu trebuie cugetat în mod necesar împreună cu altcineva sau altceva, ci există exclusiv prin Sine. În cunoașterea lui Dumnezeu Cel nemărginit, transcenderea nu are final, cu cât cineva este mai știutor, cu atât se știe mai neștiutor. Omul vrea mai mult decât pot forțele sale, vrea să cunoască pe Dumnezeu mai mult decât poate, însă și de aici se arată că este făcut pentru infinitate.

         Toți oamenii au cunoștințe limitate, ei nu pot face afirmații negative absolute. Când îl negi pe Dumnezeu, adică spui că nu există Dumnezeu, nu poți afirma aceasta în mod logic pentru că nu ai cunoștințe absolute despre univers sau universuri de la început până la sfârșit. Dacă nu există adevăr absolut, atunci în final, nu putem spune nimic că este rău sau bun, ceea ce este bun pentru unul, nu este bun pentru altul. Relativ înseamnă că nu există nici un fel de standarde, fiecare își stabilește propriile reguli după care își duce viața, însă se vor ivi probleme deoarece simțurile unui om despre ce este corect se vor ciocni cu simțurile altui om care crede altfel. Dacă n-ar exista adevărul absolut care să ne spună ce este bine și ce este rău și toate lucrurile ar fi relative, atunci a ucide pe cineva este același lucru cu a nu ucide pe cineva. Dacă n-ar exista adevăr absolut și n-am avea un standard să ne arate ce este bine și ce este rău, atunci nimeni nu poate fi sigur de nimic, oamenii ar fi liberi să facă orice, să omoare, să violeze, să tâlhărească, să mintă și nimeni nu ar putea să spună că toate acestea sunt rele. O lume fără adevăruri este o lume oribilă. O dovadă a existenței adevărului absolut se află în propria conștiință a omului, conștiință care spune că lumea trebuie să fie într-un anumit fel, astfel înțelegem că este un ceva greșit în durere, rău și suferință, minciună și furt. O dovadă a existenței adevărului absolut o găsim în știință, care știință are ca scop cunoașterea. Toate studiile științifice se bazează pe existența unor realități obiective în lume, legile științei stau pe siguranța existenței adevărului absolut.

         Existența religiei este o altă dovadă a existenței adevărului absolut, toate religiile vor să dea o definiție vieții și au credința fundamentală că dincolo de toate trebuie să existe mai mult decât ceea ce vedem noi astăzi pe pământ, mai mult decât simpla existență fizică, aici găsim dovada că omenirea este mai mult decât un rezultat al evoluției unei maimuțe, este dovada că există un scop mult mai înalt, există un Creator personal care a creat totul cu un scop, El este standardul pentru adevărul absolut pe care El l-a creat.

         În anul 1879 Darwin declara că niciodată nu a fost ateu în sensul negării divinității, ci mai degrabă agnostic. ,,N-am avut niciun dubiu legat de cele scrise în Biblie”, Darwin 1958, pag. 57-67.