Critica criticii

Al. Cistelecan despre Andrei Moldovan: „Un critic singur pe lume (încă unul)”

Întru-nul din numerele recente ale revistei CULTURA (redactor şef: Augustin Buzura), Al. Cistelecan îi dedică lui Andrei Moldovan o pagină întreagă. Şi ce face, în această pagină, redutabilul critic de la VATRA târgumureşeană? Critica criticii, asta face. Cu alte cuvinte, Cistelecan îşi dă cu părerea, ca să zicem aşa, despre ultima (dar nu şi cea din urmă!) carte a lui Andrei Moldovan: „Poeţi români de azi. Alte erezii” (Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj, 2011).

„Ca orice bun critic român, afirmă, printre altele, distinsul critic, şi Andrei Moldovan e singur pe lume. Citeşte şi comentează în deplină inocenţă, fără să-l deranjeze nici un alt comentator. Nici nu-i sigur că aceştia există, căci la ei nu se face nici o trimitere (cu excepţia notiţei despre Ion Horea din «Istoria critică…» a lui N. Manolescu; mi se pare totuşi că şi Ion Pop are parte de o citare), nici în cazul unei recenzii de carte nouă, nici în cazul unor comentarii aplicate unor antologii. Critica nu-i, pentru Andrei Moldovan, «trialog» (simpozion etc.) ci, eventual, cel mult «dialog» cu cartea”.

Care va să zică, Andrei Moldovan citeşte cartea, îşi dă cu părerea, fără să-l intereseze opiniile altor comentatori/critici (asta, eventual, după ce şi-a aşternut el pe hârtie propriile-i opinii).

Şi ce mai spune criticul din Târgu-Mureş despre criticul din Beclean?

„Andrei Moldovan, zice el, e scrupulos la concepte şi le problematizează cu acurateţe. /…/ Când e sigur de tot pe ce spune, nu ezită s-o sublinieze: «afirmăm fără să greşim că ispita poetului pentru lirismul pur nu este una singulară» (p.91). Şi uite-aşa, scrupulos şi el, Al. Cistelecan analizează, metodic şi aplicat, „erezie” după „erezie” (păcat că spaţiul tipografic nu îngăduie mai multe citări!), ca în final să formuleze o sentinţă de necontestat: „Ferm pe ale lui (pe tot ce spune), Andrei Moldovan e un critic tranşant, cu singurătatea şi inocenţa bine apărate”.

Clar ca la lumina zilei!

„Butelia cu oxigen” sub lupa Melindei Crăciun

Tot cam în aceeaşi perioadă, Melinda Crăciun publică, în revista VATRA, un amplu comentariu („Adnotări”), care începe aşa: „Consemnările critice publicate în ultimii ani de Andrei Moldovan în diferite reviste, ca prefaţă a unor volume sau răspuns la anchete literare iniţiate de publicaţii culturale, îşi găsesc locul firesc în Butelia cu oxigen, interesant nu doar prin respiraţia critică amplă pe care o întreţine şi susţine, dar şi pentru mărturiile interesante despre naşterea şi viaţa mişcării «Saeculum» sau pentru eseurile despre Liviu Rebreanu, subiect de mare interes pentru literatul bistriţean”.

După ce analizează, cu luciditate şi pertinenţă, consemnările critice ale lui Andrei Moldovan (căruia îi remarcă şi reale virtuţi de narator!), Melinda Crăciun ţine să sublinieze faptul că „nimic nu este aşezat la întâmplare în Butelia cu oxigen, iar, în ciuda eterogenităţii articolelor, există o coerenţă interioară ce guvernează volumul”, încheindu-şi amplul său comentariu cu următoarea observaţie: „Andrei Moldovan confirmă, între coperţile Buteliei cu oxigen, capacitatea de-a aborda teme diferite cu aceeaşi seriozitate şi pasiune, folosind un limbaj accesibil, ardelenesc, un ton plin de căldură, invitând cititorul la un dialog deschis cu tema, cu textul şi, pe alocuri, cu sine însuşi”.

Aşadar (ca să conchidem şi noi!), Andrei Moldovan nu este numai un profesor de elită în judeţul Bistriţa-Năsăud, nu este numai un metodist de binemeritată notorietate sau numai preşedintele SSBN, nu este numai consilierul judeţean, ipostaze cunoscute (şi recunoscute!) de bistriţeni, Andrei Moldovan este şi un critic remarcabil! Răsfoiţi revistele: Vatra, Verso, Cultura, Conta, Convorbiri literare, Dacia literară, Apostrof, Tribuna (reviste de top) şi vă veţi convinge pe deplin.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5