Alexandru Uiuiu: Salonul vocațional - Casa cu Lei, Bistrița

        Chemare lăuntrică, voce interioară, destin, vocația a fost numită în multe feluri dar a fost mereu slab definită pentru că este o taină care nu se lasă raționalizată. Cu vocație, ca de altfel și cu talent, te naști sau nu, ea este un  har-dar și povară, pe care cei aleși îl primesc.

         Genius înseamnă la latini realizarea calităților înnăscute. A fi genial, înseamnă în acest sens, să găsești punctul de referință în viață în care să îți faci cunoscute aptitudinile speciale, să dai expresie, să obiectivezi, să treci în artă talentul cu care ești născut. Au rămas numiți așa doar cei care au dus la mari performanțe opera lor, deși conceptul este mai generos etimologic.

           Mai este de reținut aici un gînd general, elaborat de psihanaliști care spune că inconștientul are legi și conștientul doar reguli. În acest context, vocația izbucnește indiferent de construcția rațională  a persoanei, de carieră, vîrstă, profesie, pentru că are putere legică pe cînd celelalte doar normativ-rațională. Chemarea interioară este de recunoscut în lucrurile pe care le facem cu plăcere și care nu ne obosesc sau plictisesc. Acea voce ne spune să continuăm, să creăm, să nu ne lăsăm, să ducem lucrurile pînă la capăt.Educația permanentă poate descoperi și afirma vocația la orice vîrstă. Profesoara Adriana Scripeț de la Școala de Arta știe și aplică foarte bine acest principiu avînd cursanți de toate vîrstele pe care îi îndrumă cu profesionalism li dăruire.

          Numitorul comun al acestei expoziții este pasiunea pentru arta plastică, respectul și iubirea pentru reprezentările în formă și culoare, talentul și continua preocupare pentru perfecționare și performanță. Mai este apoi și generozitatea de a dărui celorlalți frumusețea, fantezia și adevărul din pictură astfel încît sala de expoziții pare un tezaur al comorilor sufletești oferit de expozanți privitorilor.

           Dacă este să punctăm și cîteva diferențe specifice și amprente personale în această expoziție de grup vom spune că:

Ruxandra Andresi este captivată de cromatica florală pe care o intensifică pentru a transmite odată cu formele delicate, emoții și trăiri personale.

Raluca Deac este deopotrivă tehnică și ludică. Îi place să studieze formele și volumele dar și să se joace cu idei inedite și formule plastice originale.

Maria Kovacs are o preocupare specială pentru detaliu și acuratețea redării realului dar se deschide și spre compoziții care au conotații simbolice.

Ecaterina Marica este o perfecționistă în tehnica picturală și reușește să surprindă formele chiar în cea mai fragilă existență a lor. Transparențe de sticlă și petale, broderii și drapaje îi trădează pasiunea pentru clasic, temeinic, elaborat, stabil, puternic.

Maria Monda stăpînește armoniile cromatice și crează tablouri care pot să iradieze în jurul lor frumusețea obiectelor reprezentate și a florilor seducătoare.

Călin Pop este un portretist care în sobrietatea negrului și griurilor transpune caracteristici psihologice cu o forță uimitoare.

Nuria Pop este o neconvențională în temele asumate care nu trece totuși de granițele reprezentărilor în tehnica clasică

Maria Ujică își elaborează îndelung și stăruitor lucrările compunînd pagini de tensiune existențială. La ea peisajul capătă valențe metafizice.   

Adriana Scripeți are siguranța artistului plastic format și substanța alcătuirilor ei picturale este diafană și expresivă. Ea știe că forma și culoarea sînt doar porți pentru intrarea într-o lume în care sensibilitatea poate căpăta expresie și poate crea empatic primeniri ale sufletului privitorului.

              Mai este de spus că o astfel de expoziție devine un tezaur de frumusețe și deopotrivă de timp. Timpul investit de autor în lucrare devine valoare și cu cît este el mai îndelungat, lucrarea este mai elaborată, mai sofisticată și mai prețioasă.Fiecare tușă a pensulei, fiecare linie a creionului se adaugă în timp și reprezintă timp dăruit de autor privitorului. Acest proces adîncește pictura care dintr-o simplă suprafață devine o poartă spre personalitatea, fantezia și talentul mimetic al autorului.

             Orice lucrare este un fruct cu miezul mai mare decît coaja.Pictura depășește granițele ramei și se cere privită cu atenția, stăruința și pasiunea cu care autorul a creat-o pentru ca să îi înțelegem intențiile.Cu pensula în mînă fiecare gest devine semnificativ, fiecare tușă devine formă și culoare, fiecare secundă se adaugă timpului creației. Libertatea pe care o oferă lumea artelor plastice este deplină și autorul se bucură de ea. Dacă privitorul vrea să facă același efort și să aibă aceleași satisfacții se cere să vadă lucrarea ca pe un fruct cu miezul mai mare decît coaja.