Descoperirile din zona Bistriței, Împănatul și udatul boului, Cununile de Sânzâiene
,,Cunoaşterea unui popor presupune neapărat cunoaşterea culturii sale spirituale”.
(H. Daicoviciu.)
Vas de ofrandă, de lângă grădina şi casa din Bistriţa a lui Lucian Blaga
Desenul de pe vas schiţează ,,,,Arborele vieţii” şi ,,Dellos”-ul, şi şarpanta templului – toate numite ,,asaltul spre înălţimi”, la Coumont, (F. Cumont: Textes et monuments figures relatifs aux mysteres de Mythra..., Bruxeles, 1896. p 31), precum şi , ,,coarnele taurului sacrificat, dedicate zeiţei pământului şi lunii” şi, asemenea vasului de aur al Pytiei, slujitoare în Dellos-ul Demetrei, avem gravat pe fundul vasului de cult pe Pyton cel biruit şi sacrificat cu armele luminii - vezi spirala. Zic, ,,asemenea vasului de aur al Pytiei” deoarece desenul este aproape identic.
Iată ce zicea Lucian Blaga:
«Bistriţa, aici este adevăratul meu spaţiu mioritic ...
Cât timp am stat în grădina mea de pe Burg, în Dealul Târgului, n-am putut să bănuiesc, nici măcar în visurile mele poetice, că sălăşluiesc aici, la Bistriţa, pe un cimitir dacic de peste 3500 de ani, ... că dacii, a căror cenuşă a fost găsită lângă grădina mea în vreo 40 de urne, au fost contemporani cu Moise, Profetul, şi cu nu ştiu care dintre piramidele Egiptului, că ei au trăit aici, la Bistriţa, cu câteva secole înainte de luptele de la Troia...
Arheologia e o ştiinţă poetică. Dar deosebit de poetică devine această ştiinţă când se leagă într-un fel de locurile tale, de o grădină ce coboară în terase (posibil ale unui străvechi templu, potrivit cercetărilor recente n.n.) în care ţi-ai făcut odihnitor somnul, după ce ai lucrat în viaţa ta ,,Filozofia culturii”, trăind din seva acelui loc, crescută din cenuşa strămoşească...
De cât timp locuiesc aici la Bistriţa, lucrez la volumul meu de ,,Cosmologie” (pentru catedra de ,,Filozofia culturii”, de la Universitatea Dacia Superioară din Cluj), pe care vreau să-l isprăvesc până la sfârşitul lunii (august 1939 n.n.).
Viaţa aici e nespus de frumoasă... Elemente de cultură şi de peisaj de la Bistriţa au intrat în multe din poeziile mele de mai târziu...
Mirat, citesc iar şi iar... despre descoperirile arheologice ce s‑au făcut în toamna aceasta pe dealul Burgului de la Bistrița. De la Institutul de Arheologie aflu într-adevăr că sub pădure, nu departe de fosta mea grădină, s‑au descoperit vreo 40 de urne funerare proto-dace...».
În Jeniţa Naidin: ,,Lucian Blaga la Bistriţa -1938-1940”. Ed Napoca Star, 2018 ” (Din Caietele Elenei Daniello: Grădina de la Bistrița, B.C.U. Cluj‑Napoca, Fond Daniello. Transcriere de Mircea Popa, în Apostrof, Cluj‑Napoca, nr. 5/ 2015).
Este de observat fineţea de excepţie a gravurilor şi formelor geometrice, unele având corespondente în îndepărtata cultură arheologică ,,Cucuteni”.
Alt vas de cult pentru ofrande, obiect spectaculos al Muzeului din Bistriţa, pereche geamănă a celui de mai sus. Se observă coarnele lui Apollo. Foto: prof. dr. George Marinescu.
Privind în rytonul de aur de la Bistriţa, pe fundul căruia este incizat Pyton, stindardul dacic, vas magic, în care o Pytia de acum 3800 de ani citea soarta zeilor, a regilor şi a oamenilor de rând, tindem a crede că Strabon avea dreptate întru totul când zicea că «râvna pentru cele sfinte este la ei (la daci) un lucru de căpetenie ». (Strabon G. VII, 3).
În toate reprezentările antice, Pytia, preoteasa lui Apollo, avea în mâini, stând deasupra trepiedului, un ,,vas de aur” asemănător cu cel descoperit la Bistriţa, în care amesteca licoarea cu o crenguţă de laur, (Dafinul-laurul fiind trupul Fecioarei Daphne - Laura-Lavra, iubita lui Apollo, pentru care acesta s-a lepădat de lume şi a trăit la peşteră o viaţă ascetică, căci A pollo! – însemnă ,,fără plăceri carnale”) şi recita incantaţiile în limba tracilor. Preoţii ,,bessioii, le traduceau în versuri” (Ploutarhos. De viris ilustribus. VII) pentru grecii şi apoi, pentru romanii care consultau Oracolul.
Pytia purta deseori în reprezentări cercei padantivi din aur sau din bronz aurit cu semilună, semnul zeiţei Demetra, similari celor desoperiţi în marele depozit de bronzuri de la Dipşa, din apropierea Bistriţei. ( Depozitul de bronzuri de la Dipşa este compus din 611 piese, cca 100 kg, păstrat la Muzeul Brukental, la Viena şi la Bistriţa (Publicat în ,,Materiale arheologice” de Petrescu Dâmboviţa, Gh. Marinescu, Şt. Dănilă. 1978. Recent s-a descoperit un depozit de bronzuri de acum 3300 de ani la Crainimăt, la mai puţin10 km de Buricul Dealului Dumitrei, iar la Arcalia s-a descoperit o roată din bronz al unui car funerar traco dacic, lucrată într-o tehnică de turnare, finisare şi aliaj neegalată până atăzi.)
Pytia cu vasul său de aur, şezând pe trepiedul de bronz, ghicind soarta regilor greci, aici Egeu, şi chiar a marelui Zeus, care sta totdeauna în faţa ei în picioare! Ea ţine în mână laurul. De la Laura – LAVRA avem «Lavra monahală». Lavrele, (după creştinarea besiilor, preoţii Pytiei, care au devenit « primii creştini ai Europei », în opina cardinalului Eugen Wolfe), erau mănăstiri cu zeci sau chiar sute de sate şi biserici.
Vom vedea mai jos într-o metopă antică, provenind din ,,Provincia Dacia Supperior”, (deci din zona noastră de locuire), ajunsă la Luvru prin Viena, un taur adus jertfă, bazorelief care înfăţişează modul în care se săvârşeau jertfele aduse Soarelui de către preoţii daci ai Pytiei ,,bistrii” (bessioii), operă de artă sculptată în piatră, numită Ospăţul / banchetul lui Mithra.
Vom arăta, apoi, cum se perpetuează şi azi, în mai multe localităţi ale judeţului Bistriţa-Năsăud, acest act de cult milenar, festin numit la noi, ,,Înstruţatul Boului”.
ALTE ALTARE ŞI JERTFE
În lucrarea noastră, ,,Zestrea strămoșească. Pagini alese din mitologia şi istoria strămoşilor neamului românesc” (Ibidem), am prezentat bazorelieful dacic de mai jos, aflat în Muzeul Luvru, numit în literatura de specialitate ,,Ospăţul / banchetul lui Mythra”.