Amintiri din tinereţe & Poezii la bătrâneţe

Ne face o deosebită plăcere să admirăm apariţia unei noi cărţi a doamnei profesoare, de la Ilva Mare, Ana Berengea, Amintiri din tinereţe & Poezii la bătrâneţe.

Cartea cuprinde 140 de pagini şi a apărut la editura Napoca Star, Cluj, 2011, a îndrăgitului nostru conjudeţean Dinu Ureche sau Dinu Virgil ca poet.

Poeta-prozatoare o recunoaştem de data aceasta sub altă aură. În prima parte a volumului apare ca prozatoare apoi ca poetă.

Între tinereţe (proză scurtă) şi bătrâneţe (poezie) curge viaţa ca un izvor nestăpânit de munte. Un număr de 18 proze scurte (ziua de naştere a autoarei) ne arată prin „iarna” tinereţii când se lupta să urce „Golgota” creşterii copiilor, a drumului vieţii cu urcuşuri nu uşoare („Poveste de iarnă”). Apoi o vedem alături de mama sa, sprijin sufletesc deosebit („Vişinul”) care ajunsă la senectute şi singurătate priveşte cu nostalgie la anii tinereţii.

„Dreptatea” este povestioara ce ne-o zugrăveşte pe bunica ce mergea să-şi scoată „o dreptate” pentru a face licoarea dătătoare de voie-bună.

„Şevaletul” ni-l aduce-n faţa memoriei minţii pe fratele autoarei care şi-a lăsat obiectul muncii sale şi-a plecat prea devreme în lumea dorurilor toate.

„Amândoi” – poate este cea mai dureroasă povestioară când o vedem deasupra mormintelor celor doi copii pierduţi sub ploaia de stele a vieţii.

„Prima pâine” ne urcă într-o perioadă când se găsea greu pâine şi a trebuit să facă pâine acasă, în cuptor, pentru prima dată. A luat în braţe partea comică a situaţiei în luna de „smântână” (miere).

„Biblioteca”, „Motoreta inundată”, „La teatru” ne-o prezintă pe autoare în viaţa mirifică a anilor facultăţii cu ghiduşiile specifice vârstei.

„Cenaclu cu piper” este simpatică prin prezenţa „în lumea literelor” de la sate sau a unor personaje din viaţa satului sau a meseriei („Kunta-Kinte”).

Proza se încheie cu „Sala 13” care a rămas închisă pentru profesoara ce-a plecat în „cea mai lungă vacanţă a vieţii” (pensia) iar zâmbetele copiilor sunt închise înăuntru.

Partea a doua a volumului ne prezintă un buchet de poezii prin care poeta îşi hrăneşte anotimpurile sufletului. Câteva poezii sunt închinate Luceafărului poeziei româneşti – Mihai Eminescu, poetului năsăudean – George Coşbuc, naturii mirifice sub „ploaia de stele” dăruită de Dumnezeu sufletului poetei.

Nu este o poezie neaparat religioasă dar are curajul să dialogheze cu Dumnezeu – speranţă, iubire, apărare, Înviere, Lumină.

Poeta mai crede că poezia este „vorbă”, „mângâiere” care-i umple „prea-plinul sufletesc”.

Se pare că avem de-a face cu o poezie în care metaforele vieţii curg prin lumină şi întuneric, bine şi rău, speranţă şi regret.

Chiar dacă uneori ceaţa se lasă pe suflet şi lacrimile i-l inundă în nopţile de veghe, în veri şi ierni, în toamne şi primăveri, îşi ridică ochii spre cer când soarele mângâie dorul de primăveri iar „omul pitic” găseşte speranţa în bunul Dumnezeu.

Partea a treia a cărţii „S-o cunoaştem mai bine” prezintă articole ale autoarei sau despre autoare.

Din carte se desprinde ideea că speranţa moare ultima iar omul poate supravieţui prin Cuvânt.

Coperta aparţine pictorului de la Rodna, Florea Guşă, cu un tabou de primăvară (prima coperta) şi unul de toamnă (coperta IV), anotimpuri între care curge viaţa cărţii.

Cartea este dedicată familiei şi tuturor celor care ar găsi un zâmbet aplecându-se asupra ei spre lecturat.

V-o recomandăm cu plăcere.

ed. Veronica Sasu, Ilva Mare

ing. Ionela Maria Sasu, Cluj Napoca