Anna Cătinean-O autobiografie euritmată

Recent, a apărut la Editura Școala Ardeleană din Cluj Napoca volumul de poezie al Annei Cătinean-O autobiografie euritmată. Autoarea s-a născut la 12 martie 1957, în Ocnița, a absolvit Facultatea de Filologie, secția română engleză și a lucrat ca profesoară de limba și literatura română, de limba engleză, de asemenea, ca interpret- traducător, vorbind curent engleză, italiană, franceză și spaniolă. După deschiderea din anii 90 a călătorit mult în Europa, locuind în mai multe țări, și din 2006 s-a stabilit în Andalusia ( Spania). Scrie poezie din copilărie, dar debutul în volum se petrece cu întârziere, la întoarcerea definitivă în satul natal.
În Cuvântul înainte, poetul echinoxist și universitarul Virgil Mihaiu scrie între altele: ,,Autobiografia ritmată de Anna Cătinean condensează poetic momente și personaje ce au marcat petrecerea prin lume. Citind-o avem o lejeră senzație de eliberare, fie și momentană, de sub presiunea exbiționismului endemic instaurat, odată cu domnia rețelelor sociale. Deloc convinsă de ipoteticele virtuți ale virtualității, protagonista confesiunilor revine la sursele proprii ale inocenței fixate în esențele limbajului narativ. Pentru ea, scurgerea imperturbabilă a anotimpurilor rămâne referința consolatoare și ordonatoare a unui univers decăzut în haos. Ca atare, în răspăr față de imperativele feministoide. Anna își menține vii atributele ,,clasice” ale feminității cu hipersensibilitatea, intuitivitatea, comprehensiunea pentru lumea așa cum a fost lăsată.”
Parte dintre poezii evocă momente ale copilăriei de mare intensitate, bunăoară, ,,Mă aștepți în poartă de Crăciun/ fulgii moi cad peste îmbrățișarea noastră/ în seara timpurie de decembrie respir parfum de mirodenii/ și mă așez la masă încărcată înainte de brumele lui noiembrie/ ai cules una câte una perele tăcerii/ și le-ai ascuns în fân pentru mine/ mușc din fructul zemos și- mi așez capul pe genunchi tăi/ ochii tăi devin stele mâinile tale devin râuri/ lacrimile tale ploaie de vară. (1974 Mama). O altă poezie îl evocă pe tatăl autoarei care a parcurs pe cal drumul din pusta maghiară până la Don, în cel de-al Doilea Război Mondial. Peisajele Andalusiei își găsesc locul sentimental în câteva poezii scrise în limba spaniolă.
Virgil Mihaiu scrie pe coperta a patra a volumului: ,,Într-o eră a zgomotului și furiei, din ce în ce mai insuportabile, fata bălaie, născută în mirificele ținuturi ale Transilvaniei nord-estice și își menține intacte, de a lungul întregii sale vieți, legăturile afective cu acea rezervă primordială de candoare, sinceritate și sensibilitate de unde își trage sevele. Forța de iradiere a spațiului originar se convertește în memoria poetică și rămâne activă pentru totdeauna. Inerentele vicisitudini de pe accidentatul parcurs vital sunt traversate cu o seninătate înscrisă în codul genetic al spațiului mioritic. De altfel, Anna Cătinean nu se sfiește să invoce sau să evoce elemente de mult ignorate de către limbajul tot mai agresiv, caracteristic debusolatei poezii pre-apocaliptice”.
Anna Cătinean este o creatoare autentică și nu ne îndoim că George Vasile Dâncu, managerul editurii Școala Ardeleană, va oferi, în timp, cititorilor creația de o viață a poetei care debutează matur, afirmându-se ca atare.