AUGUSTIN FRĂŢILĂ LA BISTRIŢA
La iniţiativa Bibliotecii Judeţene şi a Filialei Bistriţa a Uniunii Artiştilor Plastici, cu prezentarea volumului „Omul decor”, a poetului bistriţean Gelu Vlaşin, eveniment onorat cu o scrisoare trimisă de criticul literar Paul Cernat, profesor universitar la Catedra de Istoria Literaturii Române a Universităţii din Bucureşti, “Atelierele criticii” au continuat miercuri 9 februarie 2011, cu prezentarea cărţii „În curtea cu pavajul gri” a lui Augustin Frăţilă şi omagierea autorului.
Augustin Frăţilă, regretatul scriitor şi cantautor, născut la Aiud în 1953 şi trecut, prematur, în veşnicie în ianuarie 2010, a fost prezentat la Bistriţa de către criticul literar George Ţâra, moderaor al manifestării, susţinut de scriitorul Ioan Groşan, poetul Ion Mureşan, criticul Ioan Cristescu, cercetător la Muzeul Literaturii Române din Bucureşti şi manager al editurii Tracus Arte, soţia autorului, Rodica Frăţilă, cantautorul bistriţean, Florin Săsărman şi nu în ultimul rând, criticul de artă Mircea Oliv, directorul Bibliotecii Judeţene Bistriţa Năsăud.
Artistul total, Augustin Frăţilă, cel care era „un suflet atârnat de o chitară” a fost, începând din 1991 redactor-şef la Editura ALLFA, redactor la Luceafărul şi Contemporanul - Ideea Europeană, colaborator la Viaţa Românească, Convorbiri literare, Tribuna şi altele, a fost membru al USR, din 1996. În jurnalul său, publicat, parţial în volum, afirmă că “N-am făcut niciodată nici cel mai mic efort de a cultiva vreo relaţie, m-am lăsat doar în voia valului – asumându-mi riscurile de rigoare, – am lăsat destinul să lucreze pentru mine, să-mi arate dacă trebuia să fiu acolo ori nu. Asta m-a costat, însă: imagine, notorietate, carieră, viaţă de familie, viaţă socială… n-a fost zi să nu plătesc preţul dezordinii, aventurii mele existenţiale”.
Cunoscut ca poet, traducător, compozitor şi un cantautor de excepţie, interpret al unor melodii pe versurile unor poeţi români, dar mai ales ale lui Nichita Stănescu, un prieten apropiat, pe care-l vizita în casa din Piaţa Amzei, care nu avea niciodată uşa închisă. A debutat editorial abia dupa 1989, dar versurile sale au fost cunoscute dinainte, prin melodiile cu care le-a însoţit. A publicat următoarele cărţi: Gramatica morţii, poezie, 1995 (premiul USR), El-Roi, poezie, 1996, Vine cineva, postume (1997), Plaja nudiştilor, poezie, 1998. A tradus din limba engleză: Legende franceze, Poveşti japoneze, 1001 de nopţi, Moby Dick, 100 de minuni ale lumii, 100 de oraşe ale lumii, 100 de muzee ale lumii, Islamul şi Vestul, precum şi poezii din italiană, franceză, şi spaniolă. Cărţile sale au fost traduse în germană, croată, greacă, spaniolă, engleză etc. Ca muzician, a înregistrat şi editat discul O recitare, 1982, conţinând muzică originală pe versurile lui Nichita Stănescu, şi două CD-uri în 2005: Mai sunt pentru că el mă este şi Aşa am trăit. Al treilea CD, Baladă pentru Transilvania, cântece originale pe versurile lui A. Frăţilă, a apărut în 2007.
Volumul prezentat la Bistriţa, “În curtea cu pavajul gri”, Editura Muzeului Literaturii Române, Bucureşti, 2010, ilustrat cu lucrările lui Mircia Dumitrescu, prefaţat de Stelian Ţurlea şi Traian T. Coşovei, conţine fragmente de jurnal şi poezii, fiind însoţit şi de melodii interpretate de artist, înregistrate pe un CD.
Adaugă comentariu nou