ANSAMBLUL FOLCLORIC „PLAIURILE BÂRGĂULUI” 1976 – 2009 (33 de ani)

25 octombrie 2009: o frumoasă iniţiativă, într-o minunată zi de toamnă. Căminul cultural din Prundu Bârgăului a decis organizarea unei manifestări artistice sub numele de „Toamna bârgauana” . Concomitent a apărut şi ideea de a fi sărbătorit Ansamblul Folcloric care, după părerea iniţiatorilor (Niculae Vrăsmaş), ar fi fost înfiinţat în anul 1978, ceea ce ar însemna 30 de ani de activitate. Sunt fapte şi evenimente pentru care uneori ceva este prea repede sau prea târziu. Pentru o sărbătorire de acest fel este bine. Lucrurile se pot pune cu uşurinţă în ordine, mai ales şi pentru faptul că unii dintre cei de atunci mai trăim… Directorul Căminului Cultural din Prund (doamna Ioana Suciu), ştiind că am fost fondatorul acestei formaţii, şi-a adus aminte de mine şi m-a invitat la această sărbătoare, pentru a mă bucura alături de toţi cei ce vor fi prezenţi. Dându-mi-se cuvântul am formulat (prin exprimare liberă), aproximativ următoarele idei (acum, în scris, mai ordonat, mai cizelat):

Stimaţi concetăţeni, stimaţi prundeni!

Ca unul ce am servit învăţământul şi cultura din Prund o perioadă de peste 30 de ani, mă simt bucuros şi onorat să pot fi prezent la această sărbătoare.

După cum se poate constata, în viaţa fiecărui om, familii, comunităţi, există perioade cu evoluţie, cu rezultate deosebite, după cum există şi stagnări. Tot aşa, în viaţa cultural-artistică se manifestă etape diferite, cu valori diferite. Am dovezi că la Prundu Bârgăului învăţământul, educaţia, folclorul s-au dezvoltat încă din a doua parte a secolului al XVIII-lea. Bârgăul a avut propriile sale valori culturale pe care le-a perpetuat pe cale orală, apoi şi prin scris, transmiţându-le cu onestitate până în zilele noastre. Chiar dacă nu voi face o istorie a vieţii culturale, risc să prezint câteva aspecte şi nume (sigur incomplet), dintre cele mai apropiate de zilele noastre. In anii ’50 şi ’60 ai secolului XX au activat cu rezultate meritorii: Matei Albu, Jenu Borbola, Mihai Costea, Teo Vrăsmaş, oameni care au reuşit să menţină şi să ridice corul, teatrul, montajul literar, brigada artistică la un nivel de recunoaştere nu numai pe Bârgău ci şi în afara lui. Sfârşitul anilor ’60 şi începutul deceniului 7 a cunoscut o perioadă mai puţin propice demersurilor culturale. In această situaţie(pe baza pregătirii pedagogice şi muzicale de care dispuneam) am fost numit, în octombrie 1972 (iată sunt 37 de ani de atunci), director al Căminului Cultural, în speranţa că voi putea aduce oarecare împrospătare şi vigoare în acest domeniu. Am găsit aici două formaţii mai stabile: taraf, chiuitoare şi trişcaşi. Când era nevoie, de regulă pe la sărbătorile de iarnă sau cele de stat, aceste echipe se mobilizau şi se punea în mişcare un mic repertoriu nou. Activitatea lor era sporadică şi ocazională. Am considerat că Prundu merită mai mult. Astfel am reluat activitatea corală (dirijori Octavian Costinaşiu şi Raveca Repta), care a participat la mai multe concursuri şi festivaluri (Doina Someşană, Doina Mureşană). Am reluat spectacolele teatrale (instructori Mihai Costea Mircea Platon) şi am încercat perfecţionarea tarafului (a cărui instruire mi-am asumat-o).

Activitatea ocazională a început să se permanentizeze. De acum se simţea nevoia unui ansamblu folcloric permanent. Se spunea atunci că nu merită efortul, pentru că bârgăuanii nu sunt dansatori precum şieuţenii sau năsăudenii. Atunci, în toamna anului 1976, am adus instructori de dans (Doruţ Pavelea, Cornel Botoş) care i-au învăţat pe tinerii bârgăuani să danseze. Intre dansatori s-a remarcat tânărul Florin Flămând, care acum a devenit unul dintre cei mai buni instructori (el conduce Ansamblul „Bârgăul” din Suseni).

Intre instrumentişti erau: Adrian Flămând, Mihai Furcea, Moni Lăcătuş, Simion Bugnari. Cu ei şi câţiva solişti am stabilit un repertoriu bogat. Astfel formaţia a devenit una stabilă şi eficientă, aptă să facă deplasări în alte localităţi. Iată de ce am considerat că avem deja un ansamblu folcloric ce trebuie să poarte un nume. Şi acest nume, pe care l-am moşit împreună cu echipa de atunci, a fost unul care a rămas şi s-a impus: „Plaiurile Bârgăului”. De atunci, din toamna anului 1976, directorii care au urmat (Traian Bălan, Petrică Moldovan, Ioana Suciu), s-au străduit ca acest Ansamblu Folcloric să evolueze, să se perfecţioneze, fiind astăzi recunoscut în judeţ, în ţară şi în străinătate. Este meritul directorilor Căminului Cultural, al instructorilor dar şi al artiştilor, pe care mă bucur să îi pot felicita. Ar merita să existe o altă scenă: mai mare.

Totodată cred că despre acest ansamblu merită să fie scrisă o carte, un documentar în care să fie prezentate istoria, momentele mai importante, succesele, premiile obţinute. Această carte poate fi dăruită în deplasări precum şi oaspeţilor şi totodată să rămână un document peste ani, un model educativ pentru tinerimea bârgăuană, un motiv de bucurie şi de laudă, pentru că are cu ce se lăuda. Nu-mi rămâne decât să îi felicit şi să le urez „Mulţi ani”, dacă tot s-a făcut sărbătoare acum.

Prof. Titus Wachsmann-Hogiu

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5