La noi

Apșa și „Apșa” și Ion Botoș

Cornel Cotuțiu

Ion Botoș mi-a dat întâlnire în Gara Beclean pe Someș, unde trenul lui adăsta o jumătate de oră. Coborâse din Transcarpatia (zonă conjuncturală, numită astfel de Ucraina), prin vama de la Sighetul Marmației.
De la soția sa am primit niște splendide prăjituri din semințe de floarea soarelui încremenite în miere de albine, iar bravul român m-a învrednicit cu cinci numere din revista „Apșa” (șase apariții pe an, în condiții grafice excelente, ieșite dintr-o tiparniță de la Sighet).
Comuna Apșa a lui Ion Botoș e una dintre cele trei: Așadar, Apșa de Jos (unde-și are reședința medicul stomatolog Ion Botoș, președintele Uniunii Regionale a Românilor din Transcarpatia „Dacia”; altfel spus, liderul românilor din acest areal românesc), Apșa de Mijloc și Apșa de Sus, toate, firește, situate la nord de Tisa, căci mai mult de jumătate din Maramureșul Istoric vitregiile istoriei au făcut să rămână dincolo de fruntariile actuale ale României.
Apșa de Jos este cea mai mare localitate românească din partea dreaptă a Tisei, vorbitorii de limba română fiind (potrivit recensământului din 2001) de 98%. Un document din 1387 îi atestă existența. Are o școală medie, 3 școli primare, un spital, un altul de fizioterapie, un spațios sanatoriu, 4 farmacii, o policlinică particulară, 5 biserici (trei culte principale). Acum, aici, în 2014 a fost inaugurat Muzeul de Istorie și Etnografie al Românilor din Transcarpatia, având ca model și sprijin Muzeele din Satu Mare și Baia Mare. Ion Botos a primit permanent sugestii, imbold din partea unor personalități din Țară, încât și-a transformat propria-i casă (o locuință mare, cu etaj) în muzeu, având convingerea pătimașă „că acolo unde se păstrează limba, tradițiile, obiceiurile, istoria – acolo este viitor.”
Muzeul este structurat astfel: secția țăranului român, secția de etnografie, secția de carte veche, documente, numismatică, medalistică, bibliotecă, arhivă (Câțiva ani a mai avut o… secție: bucătăria, unde locuia). După cum se vede, el trăiește intens (uneori sublim) relația echilibrată între „a fi” și „a avea”.
Dar bravul român Ion Botoș (neavând timp să umble de rândul… dinților), a pus la cale și revista „Apșa” (opt pagini), al cărei director este, din redacție făcând parte nu numai gazetari din arealul său, ci și din România: redactor-șef Echim Vancea (Sighetul Marmației), Ilie Gherheș (Baia Mare), Tiberiu Moraru și Gheorghe Vasile Petrilă (Oradea).
În frontispiciul publicației este următorul text al lui Ion M. Botoș (așa își semnează textele): „Se spune că, deși am trecut de-a lungul timpului prin Austro-Ungaria, România, Cehoslovacia, Ucraina Subcarpatică, Ungaria hortystă, Uniunea Sovietică (Rusia) și azi, noi, românii din Transcarpatia locuim în Ucraina independentă, de fapt noi niciodată nu am plecat de-acasă.” Ultimul cuvânt capătă înțeles profund, căci, deasupra frazei, este tipărit tricolorul românesc.
În ce privește conținutul revistei, înșir, spre edificare, titluri: „Ziua limbii române”, „O cronică ilustrată a Maramureșului Istoric”, „Concursul literar „Mihai Eminescu” (Ediția a X-a), „Limba maternă –Floare eternă”, „Eminescu și Tisa, care ne unesc”, „De ce românii din Ucraina au nevoie de învățământ în limba română?”, „Ministrul Delegat pentru Relațiile cu Românii de Pretutindeni, Dan Stoenescu, în mijlocul românilor la comemorarea victimelor masacrului de la Fântâna Albă”, „La românii-volohi din Transcarpatia! Cei ce simt românește sprijină Poroșcov-ul!”, „V.I.Lenin, un geniu monstruos”.
Dar, nu în ultimul rând, să-i cunoaștem pe o parte dintre finanțatorii revistei „Apșa”: Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare, Primăria municipiului Sighetul Marmației, Direcția Județeană pentru Cultură Bihor, Consiliul Județean Satu Mare, Asociația Umanitară „Rozalina”.
Îmi spuneam, la un moment dat: Oare se sensibilizează bănește, profesional, doar spații administrativ-culturale tangente cu Transcarpatia? În rest?...Ei bine, în minutele de ședere în gara de la Beclean, Ion Botoș îmi spunea, bucuros, că un patron de nu știu ce firmă din Alba Iulia a acoperit cheltuielile pentru un microbuz de 21 de locuri și cazare (într-o tabără internațională din apropiere), pentru copii din acea zonă uitată de Dumnezeu – Poroșcov –, situată la 1000 de km de… București (descoperită în urmă cu câțiva ani de Ion Botoș) și care habar nu aveau că sunt români și că există pe lumea asta o țară cu numele România…
Tot pentru ei, românii-volohi, Gavril Mureșan – din Beclean - a trimis câteva pachete de cărți și dulciuri, iar de la Bistrița, Rotary Club NOSA pregătește un transport de abecedare, rechizite școlare și cărți, dicționare. E nevoie de cuvânt românesc acolo, de alfabet latin!

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5