Augustin Rus: Politica „faptului împlinit”

Politica … „faptului împlinit”
Un proces istoric întins pe o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp, desfășurat în Europa, a fost formarea statelor naționale. În spațiul geografic locuit predominant de români, acest proces istoric are câteva aspecte specifice, determinate de condițiile fizico-geografice, de factori interni și externi. În zorii evului mediu s-au constituit statele medievale Transilvania, Țara Românească și Moldova, pentru scurt timp și Dobrogea, care a fost inclusă Țării Românești în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân.
După secole de existență statală separată, odată cu formarea „conștiinței naționale”, se desfășoară acțiuni de realizare a „unității naționale” a românilor. Prima încercare a făcut-o Mihai Viteazul, domnul Țării Românești (1593 – 1601), care la răspântia secolelor XVI-XVII reușește să ajungă „domnul românilor”, dar opera sa se prăbușește repede sub acțiunea conjugată a mai multor factori externi.
Când condițiile interne și externe au permis, la începutul celei de a doua jumătăți a sec. XIX, Moldova se unește cu Țara Românească formând un singur stat ce se va numi treptat România. Celelalte teritorii, locuite majoritar de români, se vor uni cu România în anul 1918, Basarabia la 27 martie prin Hotărârea Sfatului Țării, Bucovina la 15 noiembrie prin Hotărârea Congresului General al Bucovinei, și Transilvania prin Rezoluția de la Alba – Iulia din 1 decembrie. În toate aceste evenimente, gândite de elita intelectuală a momentului, au participat un număr mare de români, direct sau prin reprezentanți. A urmat apoi o activitate diplomatică intensă prin care marile puteri europene au fost convinse prin argumente solide, prin relații personale, prin „faptul împlinit”, că românii și-au dorit și au realizat,un stat național care ar putea fi și un factor de echilibru în această parte a Europei.
Nicolae Bălcescu afirma răspicat că „fiecare generație are o misie de îndeplinit”, misia generației pașoptiste era să facă Unirea Moldovei cu Țara Românească, misia generației de la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX era să realizeze Unirea Basarabiei, a Bucovinei și a Transilvaniei cu România, fapte realizate. A urmat „misia” generației de la sfârșitul sec. XX, care a realizat prin sacrificii umane, înlăturarea unui regim dictatorial și înlocuirea lui cu altul în care să fie respectate libertățile cetățenilor. Se pare că „misia”acestei generații nu s-a încheiat încă deoarece nu a reușit să alipească teritoriile răpite în 1940. Dacă se vor mai ivi condiții pentru încheierea „misiei” acestei generații este greu de spus.

Prof. Rus Augustin