Întâlnire cu tradiţiile

Complexul Muzeal Judeţean Bistriţa Năsăud bucură sufletele iubitorilor de tradiţii prin lansarea ghidului secţiei "Etnografie-Artă populară". Lucrarea publicată în condiţii de excepţie la Editura "Napoca Star", este realizată de muzeografii Florica Pop şi Mihaela Bolog, şi coordonată de cercetătorul ştiintific principal Mircea Prahase. Fotografiile ce însoţesc baza de date, semnate de Dumitru Rotari, îmbogăţeşte frumuseţea ghidului. Secţia de etnografie cuprinde peste 5200 de piese de valoare deosebită datând din perioada 1740-1984. În prima sală sunt expuse o serie de unelte agricole folosite pentru lucrarea pământului, unele pe care nu le mai întâlnim în uz: brăzdare (provenite din săpături arheologice), pluguri de lemn, grapa din lemn, coasa pentru recoltat păioase, seceri, tiocuri, furci, greble, sape, hambare pentru depozitat cereale, măsurători pentru cereale, pive, îmblăcie. Un loc aparte este ocupat de instalaţiile tehnice pentru măcinat cereale (râşniţele), de cele pentru obţinerea uleiului (oloiniţe, presa pt. ulei) şi pentru stors struguri (teasc). Sala a doua este dedicată în întregime păstoritului, fiind reconstituit un colţ de interior de stână unde sunt expuse obiecte specifice oieritului: unelte, vase din lemn folosite pentru prelucrarea si depozitarea laptelui: cupe, lacre, berbinţi, chiagorniţe, untariţe, bătătoare pentru brânză, găleţi pentru muls laptele, piese din îmbrăcămintea ciobanilor, bâte, fluiere, tulnic etc. A treia sală ilustrează ocupaţiile secundare întâlnite în zona noastră: pescuitul, vânătoarea si albinăritul. Pescuitul este reprezentat de o barcă monoxilă, piesa de referinţă pentru secţie, şi ustensilele necesare pescuitului: crâsnic, ostie, plasă pentru prins peşte, vârşa. În ceea ce priveşte vânătoarea expunem câteva capcane, cornuri pentru păstrat praful de puşcă, taşca de vânătoare, puşca. Sala IV este dedicată arhitecturii populare. Este reconstituită o faţadă de casă cu târnaţ traforat.

Stâlpii de poartă, bogat ornamentaţi cu motive decorative specifice arhitecturii tradiţionale din judeţ (cerc, dintele de lup, pomul vieţii, coarnele berbecului) datează din perioada 1842-1890. Crucile din lemn sunt făcute în satele de pe Valea Şieului.

Sala V este un Interior săsesc. Specific saşilor este mobilierul pictat: cuierele, patul, laviţa, dulapul (credenţ), leagănul. Majoritatea pieselor sunt datate, cea mai veche (băncuţa) fiind din anul 1804. Ţesăturile cusute pe alb cu motive decorative în roşu sau albastru şi ceramica completează imaginea de ansamblu a interiorului săsesc. Sala VI este Interiorul românesc, cu Camera din faţă (camera de parade) reprezentativă pentru Valea Someşului, zona Năsăudului. Pereţii sunt împodobiţi cu păretare, ştergare, cancee, farfurii şi icoane -piesele datând de la sfârşitul sec. XIX începutul lui XX. Cromatica pieselor textile este foarte bogată, ea prezintă o varietate de motive decorative. Mobilierul este sculptat: laviţele, lăzile de zestre, patul, masa, scaunele şi cuierele. Sala VII prezintă instalaţiile utilizate de femei pentru prelucrarea materiei prime folosite la confecţionarea pieselor textile: piepteni pentru cânepă şi lână, meliţe, vârtelniţe, depănători, urzoi, război de ţesut. Să nu uităm că înainte femeile ţeseau toate piesele textile acasă, de la pânza albă simplă la piesele de îmbrăcăminte şi cele de mari dimensiuni. În sala a VIII a sunt expuse piese de port popular. Colecţia secţiei de etnografie este întregită de cele două case şi biserica aduse şi expuse în curtea muzeului.Casa din comuna Şanţ datează de la sfârşitul sec. XIX şi este reprezentativă pentru Valea Someşului. Planul casei cuprinde tinda, două camere laterale mari cu câte patru ferestre şi alte două încăperi care servesc drept depozite: cămara de alimente alături de camera de locuit şi spaţiul (cămară) pentru depozitat hainele de iarnă lângă camera de “paradă”. Casa din zona de Câmpie ( localitatea Archiud) se încadrează în tipul locuinţelor cu trei încăperi mari, tencuită în exterior (lutuită), cu pridvor traforat, acoperită cu ţiglă. Casa este în curs de amenajare.

Biserica de lemn aflată în incinta Muzeului datează din prima jumătate a sec. XVIII, ea fiind adusă în curtea muzeului în anul 1998 din localitatea Leurda jud. Cluj.

Tipul de construcţie al bisericii este caracteristic sec. XVIII: cu turnul clopotniţei aşezat deasupra pronaosului, cu altar octogonal, cu panouri între altar -naos şi naos – pronaos. Interiorul a fost pictat de zugravii de la Nicula în sec. al XIX-lea. Datorită stadiului avansat de degradare din pictura originală se pastrează foarte puţin (75-80 % din pictură este distrusă). Toate aceste frumuseţi se găsesc în Ghidul realizat de echipa Muzeului Judeţean, manageriată de directorul Silvius Chiş.