Pr. Prof. Nicolae Feier: Părintelui arhidiacon, Prof. Cornel Pop - ,,Linu-i lin” spre cer senin

Nici nu se putea o mai frumoasă trecere de pe pământ la cer pentru Părintele profesor, arhidiaconul Cornel Pop, decât acum, în inima lui decembrie, purtat în ,,Marea trecere” pe aripi de îngeri, acompaniat de cântul ,,florilor dalbe”, momente în care cu Sfânta Sa Cruce, Cheie a marelui ceas al Universului creat, Dumnezeu Fiul dă timpul înapoi (face timpul reversibil încât să ieşim din nostalgia Paradisului pierdut) până când ,,Mărul Cunoaşterii” morţii şi al perceperii ei ca fatalitate, devine iarăşi floare pură, imaculată, asemenea celei din florilegiul de colinde pe care le-a slujit cu o pioşenie elegantă şi cultivată, celebratul nostru.

Se purifica întreaga făptură supunându-se sub bagheta măreaţă a marelui nostru dirijor ascultând cum îl lăuda, acompaniat de voci îngereşti, pe Pruncul Sfânt, Iisus Hristos cel căruia ,,I-a ajuns mânuţa-n spin”.

Îmi era prieten şi i–am fost o vreme duhovnic.

A rămas profund impresionat când, întrebându-mă ce-i cu ,,Lerui Ler” şi ,,Linu-i lin”, i-am spus că Linul este un copil din mitologia păgână a strămoşilor noştri ardeleni, fiu nelegitim al lui Apollo-Soarele, născut cu o nimfă, în timp ce Apollo, era ,,mândru ciobănel”, păscând  oile regelui Traciei, Admetos, care a participat la un concurs de coline organizat de rege, cânturi acompaniat de Liră. Juriul a socotit că pruncul lui Apollo, pe care acesta nu-l cunoştea, a cântat mai frumos ca zeul Apollo. Mânios că a pierdut premiul, zeul l-a aruncat pe copil între nişte spini, iar lira acestuia a aruncat-o pe cer, devenind constelaţia Lira. De aici vine ,,Lerui Ler” iar colindul  ,,Linu-i lin”, creştinat, a ajun până la noi.

            Profesorul Pop Cornel le spunea tuturor despre minunata mea interpretare, lăudându-mă şi spunându-mi mereu de Crăciun, când venea la noi la biserică cu colinda, că sunt multe numea ale lui Linul pe Someş, minunându-se cât de vechi sunt aceste minunăţii corale numite Colinde.

            Cu deosebit respect şi admiraţie l-am susţinut în vremea când înfrumuseţa cu prestigiosul său cor Catedrala Coroana Maicii Domnului din Bistriţa în care a cântat mai bine de zece ani.

             Atunci am insistat să fie hirotonit diacon, intrând în cler, vis ce l-a avut din copilărie.

              Trei Arhiepiscopi  şi mitropoliţi: IPS Teofil Herineanul, IPS, acad.  Bartolomeu Anania şi IPS, acad.  Andrei Andreicuţ  i-au apreciat activitatea medaliindu-l cu cele mai de seamă distincţii bisericeşti.

                Cel mai frumos dar pe care mi l-a făcut a fost prietenia sa, chemându-mă des la sine chiar şi în vremurile de răstrişte ale senectuţii. Regret că nu l-am căutat destul.

                Făgăduiesc că-l voi însoţii cu rugăciunile pe părintele arhidiacon, prof. Cornel Pop, până la ,,Poarta raiului, unde  / Paşte turma Tatălui / Linu-i lin şi lerui ler”/ Ca să-l slobozâm în cer.

Felicitări prietenului nostru Comun, distinsul istoric năsăudean, om de cultură nepereche, Ioan Seni, pentru deosebitul necrolog, şi cotidianului Răsunetul, cel ce-şi sărbătoreşte acum 10 000 de ediţii, mai ales lui Menuţ Maximinian care evidenţiază momentele acestea cruciale ale valorilor noastre care se eternizează.

Pr. Prof. Nicolae Feier, Bistriţa.