“Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi, leru-i ler”

Sute de suflete – poate mai multe - au primit și au dus mai departe, vineri seara, vestea minunată a nașterii lui Isus Hristos, subscriind idealului de mii de ani al omenirii care și-a găsit salvarea în Fiul dumnezeiesc trimis “să se nască și să crească, să ne mântuiască”. În fața primarului Nicolae Moldovan și a președintelui Consiliului Județean, Radu Moldovan, grupuri vocale și instrumentale reprezentând instituții religioase, culturale, sociale și educaționale din Protopopiatul Ortodox Beclean au exprimat în cânt, port și obicei purtat din moși strămoși bucuria pe care întreaga creștinătate o încearcă la fiecare sfârșit de decembrie; în cele din urmă, colindul cu minunea de la Viflaim arătată i-a unit pe toți într-un singur glas, în biserica din parc, unde s-au întâmplat toate. Tonul l-a dat Înalt Înalt Preasfințitul arhiepiscop și mitropolit Andrei, secondat de protopopul Doru Zinveliu, la cea de-a cincea ediție a festivalului de Crăciun “Cete de îngeri coboară”, încheind apoteotic evenimentul pe care l-a început cu concluzie izbăvitoare, sinteză a vieții de aici și de pretutindeni, de acum și dintotdeauna: chiar și cel rău știe că cea mai mare valoare pe care am moștenit-o e șansa mântuirii dată prin Hristos, venit din dumnezeire să schimbe lumea, oferindu-i un alt mod de a trăi, o altă perspectivă de a gândi, un alt unghi a privi; ce avem noi de făcut dacă am înțeles că El e calea, că binele e răspunsul?; postul, spovedania, credința, inima curată, gândul bun, milostenia și faptele în concordanță cu toate acestea – sunt aspecte punctate într-o ordine oarecum aleatorie.
Concertul s-a încheiat emoționant și grav, pe versuri de Radu Gyr și interpretare excepțională a psaltului Cristian Romulus Bal, acompaniat de un grup de bărbați din corul bisericii, ca o sinteză a eternei drame încercate de acest popor, mai intens ca niciodată resimțite, parcă, atunci când “Vin colindătorii”:

“Vin colindătorii, cum veneau odată, leru-i ler,
Să colinde-n seara asta minunată, lerui ler,
Dar li-i gura arsă și li-s ochii-n lacrimi, leru-i ler,
Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi, leru-i ler,

Gazdelor creștine, să- i primiți în casă, leru-i ler,
Și cum se cuvine să-i poftiți la masa, leru-i ler,
Ni-i trimite sfântul să ne-ncerce mila, leru-i ler,
Domnii mari de astăzi să-și deschidă vila, leru-i ler,

Șovăielnic pasu', mâinile plăpânde, leru-i ler,
Tremurat li-i glasu, nu știu să colinde, leru-i ler,
Dacă stau la poartă și nu zic nimica, leru-i ler,
Domnilor de astăzi, să v-apuce frica, leru-i ler,

Mută-i întrebarea ce răsună afară, leru-i ler,
Am murit degeaba, ce-ați făcut din țară, leru-i ler,
Tot în frig și-n foame, tot cu mâini întinse, leru-i ler,
Pe la porți străine, ce ne stau închise, leru-i ler,

Vin colindătorii cum veneau odată, leru-i ler,
Să colinde în seara asta minunată, leru-i ler,
Dar li-i gura arsă și li-s ochii-n lacrimi, leru-i ler,
Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi, leru-i ler.”