Aureola poetului

În urmă cu mai bine de 20 de ani, în lumea literară bistriţeană, poetul Alexandru Cristian Miloş trecea drept un mit. Un mit viu. Azi, la aproape 62 de ani ai Poetului, cetatea a decis să-i înmâneze titlul de „Cetăţean de Onoare”, „Citoyen d’honneur”, cum ar spune francezii, care mai cred în „Liberté, egalité, fraternité”, în semn de continuare a unui simbol, de perpetuare a unei idei şi din grija de-a nu lăsa ca să se stingă aureola de Poet.

Membru al Societăţii Scriitorilor Bistriţeni „Conexiuni”, dar şi al multor alte organizaţii literare de pe bătrânul continent ori de dincolo de o-ce-a-ne (şi de visare), profet al semnelor vremii, într-o bună tradiţie a literaturii române, optzecist universal, universal naţional, Alexandru Cristian Miloş este un reper al contopirii dintre Poet şi opera lui, până la mistuire.
Alexandru Cristian Miloş e Poetul prieten cu parcul, cu Sugălete-le, cu lacul, cu tinerii, cu străzile, care-i poartă zi de zi paşii, înainte de a-i purta urmele sau numele.

Titlul cucerit ( pentru că e vorba de o bătălie a Poetului, nu de un dar ), reprezintă o recunoaştere şi pentru Arta Poeziei. Descendent al lui Eminescu, Alexandru Cristian Miloş recuperează, prin acest gest, soarta multor poeţi. Numit „Cetăţean de Onoare” al Bistriţei, oficial, Alexandru Cristian Miloş rămâne, la fel de credibil, şi „Cetăţean de Onoare” al Poeziei.