Azi, Craii de la Mocod, obicei unic în judeţ

La Mocod, în a doua zi de Paşti există „Craii de la Mocod”, un obicei inclus în ritualurile de primăvară, fiind înrudit cu „Plugarul”, „Tânjaua” şi „Ieşitul întâi la arat”. George Coşbuc aprecia că este un vechi obicei războinic, amintind de felul cum se alegeau căpeteniile străbunilor, la echinocţiul de primăvară. Cu câteva zile înainte de Paşti se stabileşte cine este craiul sau craii. Potrivit datelor culese de etnologii Centrului Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud, înainte de Paşte un rol important în acest obicei îl au "cizăşii" şi anume trei feciori cu prestigiu în sat, care vor angaja muzicanţi pentru jocul din a doua zi de Înviere şi îi vor alege pe cei doi "crai". Craiul se alege de obicei cel mai harnic fecior din sat, dacă a ieşit primul la arat sau dacă a terminat de arat. Cei doi tineri îşi procură câte un prun înflorit, iar fetele din sat, numite "crăiţele", vor împodobi ramurile prunilor cu turtiţe colorate, panglici, turtă dulce, ouă roşii şi şiraguri de floricele, ceea ce simbolizează belşugul şi prosperitatea. În a doua zi de Paşte, după slujba religioasă, oamenii se adună în preajma bisericii, unde "craii" sunt aşezaţi pe două bănci (laiţe), înconjuraţi de "crăiţe", iar în faţa lor, pe pământ, se aşază o cruce de lemn, simbol al adevărului.
"Cizăşii” îi ridică pe umeri pe noii "crai" de trei ori, anunţând de fiecare dată "Crai nou în ţară!", iar mulţimea exclamă "Trăiască!". Apoi se trag clopotele şi se anunţă cu voce tare: "Crai nou în ţară/ Grâu la vară/ Şi-n pod, şi-n cămară/ Şi pe prispă afară", aruncând cu boabe de grâu peste capetele celor prezenţi. Urmează "bricelatul" sau judecata tinerilor care nu au fost la fel de harnici şi au comis greşeli la muncile agricole. Aceştia sunt purtaţi de oameni pe braţe în jurul bisericii, iar la fiecare colţ al acesteia sunt bătuţi în tălpi cu "bricele". La final, cei pedepsiţi trebuie să mulţumească "crailor" pentru pedeapsa primită, altfel "bricelatul" se repetă. După finalizarea judecăţii, "craii" sunt purtaţi pe lăiţe, pe care sunt fixaţi prunii împodobiţi, până la râul Someş, fiind însoţiţi de rude şi de prieteni. Doi feciori îl bagă la apă pe crai, tot mai adânc până promite că le face cinste cu cinci litri de ţuică şi, mai nou, două lăzi de bere. Dacă prin apropiere sunt şi alte persoane bune de plată cum ar fi primarul sau viceprimarul şi aceştia pot fi făcuţi „crai”, băgaţi la apă şi transformaţi în “sponsori”. Se spune că după această baie anul agricol o să fie unul bun.
"Craii" îi invită apoi pe oamenii din sat la masă, unde fiecare pereche invitată aduce o pască şi două ouă roşii. Petrecerea durează până dimineaţă, iar drept răsplată, noii "crai" participă timp de un an la horă fără să plătească. Obiceiul este vechi de peste 500 de ani şi îşi are rădăcinile din perioada în care satele grănicereşti îşi alegeau conducătorii şi este un elogiu adus celor mai harnici tineri din sat.