George Vulturescu: „Aleșii” de Crăciun

-Deşi suntem în vremuri tulburi, să nu uităm de colind, cea mai frumoasă cântare prin care se vesteşte sărbătoarea Bucuriei. Aţi umblat la colindat în copilărie? Ce colinde vesteaţi pe la fereastra gazdei ? Azi, mai colindaţi cu cei dragi ?

-Sărbătoarea Crăciunului are rădăcinile adânc ancorate în ritualul arhaic solstiţial. Nu doar Moş Crăciun cel care vine zburând pe sanie peste sate şi oraşe şi aduce cadouri pentru copiii cuminţi este în poveştile noastre, ci şi Crăciunu Bătrânu. El este fratele mai mare al lui Moş Ajun, ambii întruchipând îmbătrânirea şi degradarea timpului, care se cere renovat, prin Naşterea Pruncului. Ce poveşti legate de Crăciun ştiţi de la bunicii şi părinţii dumneavoastră?

-Când a venit Moş Crăciun în casa dumneavoastră pentru prima dată?

-Povestea pomului de Crăciun. Când poposea în casă, cu ce îl împodobeaţi?

-Care este cea mai frumoasă amintire legată de Crăciun?

-Se află Crăciunul, cu toată salba de sărbători din preajma lui, în proiectele (scrierile) dumneavoastră?
Anchetă realizată de Menuţ Maximinian
....

Am trecut prin toate vârstele miracolului de Crăciun, cu generațiile din cătunul meu Tireac - copil, am fost „a cucuța” (primeam mere, nuci, colaci, bomboane),
pe la amiază; apoi, flăcău, cu cetele de feciori,seara, am fost „a colinda”. Aveam în vizor familiile unde erau fetecare trebuiau să iasă după noi „în poartă”. Cetele formate în sat se ocoleau, uneori ne luam la bătaie pentru fete. Fiind un băietan dezvoltat, mai mare între ceilalți, am fost selectat pentru „a merge cu Steaua” și cu „Viflaimul” (am fost „înger”, crai - Gaspar, ostaș și Irod, prin ani). Am străbătut satele din jur (mai ales cele cu preponderență maghiară care
nu aveau aceste obiceiuri - Hrip, Cărășeu, Culciu Mare) și mi-a rămas în suflet imensa bucurie de-a fi „în ceată” cu leatul meu de feciori. Aveam și talente - eram dintre cei care adaptam textele și repetam cu ei, îmi plăcea să confecționez coifurile (cu însemne „heraldice” de staniol), ciopleam săbiile de lemn și biserica (de lemn și carton) din Ierusalim pe care o purtau îngerii, de asemenea confecționam „Steaua” („...Cu colțuri multe/Și mărunte/Dăruite de Cristos/Ca un soare luminos”...) cu arc, care se întindea în casă spre grupurile celor prezenți. Momentul culminant al cetelor noastre era intrarea „ciobanilor” îmbrăcați în piei de urs, cu clopote la cingătoare, cu zurgălăi la mâini și picioare. Totul era vrăjit, eram „ai satului. Îmi amintesc intrarea în biserică, în costumația de rigoare și locul care ne era prestabilit - în fața Altarului, aliniați, de-a dreapta și de-a stânga... Străluceam sub costumație ca un brad de Crăciun!
Am o amintire vie,o întâmplare rară - intrați în odaia unei familii numeroase, a luat foc, într-o trombă, poemul de Crăciun (de la podoabele de hârtie, staniol și vata-zăpadă pusă pe crengi). Am sărit și l-am călcat în picioare, salvând casa de la incendiu. Familia ne-a așezat la masă și ne-a ospătat împărătește într-o hărmălaie veselă...
„Proiectul” Serii de Crăciun rămâne pentru toată viața cât mi-a fost dată. Eu aleg pomul de la piață - și cu feciorul meu,- care își alege propriul brad - mereu în jur de 2 metri. Îl împodobesc, potrivesc luminile. Soția mai are voie să adauge câteva noutăți din podoabele apărute prin magazine.
Cel puțin într-o seară ne adunăm familiile,pe ranguri de rubedenii și prieteni, în celelalte seri - doar eu cu soți și cu...amintirile vechi. Când suntem toți eu le mai spun versete din „Stea” și „Viflaim” (îmi place și acum ceea ce spune Gaspar, craiul...care eram - ”...Suntem trei magi călători,/Crai ca frații iubitori/Pretutindenea călcăm/Și de-mpărat întrebăm./Din Persida am plecat,/C-o stea ni s-a arătat/Aicea, cum am ajuns,/ Steaua-n nori ni s-a ascuns...”) și, nu scap ocazia, să le recit o mai veche poezie a mea...V-o redau și vouă...

Gândul mi-i departe
într-un sta din codru;
Îngerii cobor din carte,
s-o citesc nu-i modru
Paginile sunt de nea -
Carte-i și trăistuța -
doi brazi și un cerb cu stea
cusutu-mi-a Măicuța
Seara albă de Ajun
cu omăt se lasă -
omul rău și omul bun
ne primesc în casă.