„Balivernele” colonelului (r) Mihai Lucian Valea

La Editura Karuna din Bistriţa a apărut la doilea volum de poezii serioase aparţinând col. (rez.) Mihai Lucian Valea, fiul cunoscutului poet Lucian Valea, intitulat „Baliverne” şi conţinând, după opinia autorului, versificaţii şi versuieli.
Cartea trebuie citită, în stil „evreiesc”, de la sfârşit spre început.
Cuprinsul cărţii ne edifică că aici este scris: „Citeşte toată cartea”,
Cartea se deschide cu un Cuvânt înainte, din care cităm: „E grobian şi porno umorul fermecat/ Şi-i pe înţelesul celor ce ţara o furară/ Umblând pe a lor cărare călcară în (p)ăcat - / Să-i strângem pe făraş şi să-i zvârlim afară!” şi se încheie cu un „Cuvânt înapoi” din care reproducem: „Pe fauna cuvântătoare/ Apasă greu osânda grea,/ Prostia e molipsitoare/ Iar înţelepciunea, ba!”
Volumul conţine patru capitole: „Atumnale de buzunar”, care are ca moto: „Vântul fluieră din buzunare/ Aceasta-i întreaga poveste/ Dacă baba ar avea ce nu are/ Sigur n-ar fi ceea ce este”.
Din poemul „Atumnală unu” remarcăm strofa: „Eu te-am iubit bijuteria mea bipedă/ Atât de-adesea pe noi crăpară norii/ Ai fost un sentiment dat pe o monedă/ Definitiv tribut, astfel plătit erorii”, strofă cu tentă postmodernistă.
Mai cităm poemul „Rugă către tata”: „Bătând „mătănii” pentru fata ardeleană/ Argint peste poeme arunci jur împrejur/ Spectrul luminilor tale mă cheamă/ Cu pana să aduc adevărul cel pur”. Tată şi fiu, poeţi autentici, se întâlnesc peste timp la începutul „Cuvântului!”.
Neastâmpărul colonelului în lumea cuvintelor a atins ţinta, direcţia de bază şi azimutul fiind pe culmile afirmării.