Bistriţa promovată pe şi de pe malul Pacificului

Noi bistriţenii avem marea şansă de-a vieţui într-un spaţiu geografic în care fiecare colţişor al său, cu deosebire centrul vechiului burg musteşte de istorie. Nu e puţin lucru ca zilnic şi aproape la tot pasul să întâlneşti monumente, ansambluri arhitecturale, statui şi situri arheologice, ce ne indică faptul că ne aflăm în prezenţa unor valori ale patrimoniului naţional cultural inestimabile. Acestea sunt de fapt cele care individualizează şi personalizează urbea noastră. Trebuie să recunoaştem că fără Biserica Evanghelică Lutherană, refăcută între anii 1563-1564, amplasată pe locul unde a fost ridicat de coloniştii saşi primul lor lăcaş de cult, fără Ansamblul ” Sugălete “ alcătuit din cele 13 clădiri construite între 1480-1550, fără Turnul Dogarilor (1465), Casa Argintarului, Casa Ion Zidaru, Biserica minoriţilor, Biserica Romano-Catolică sau porţiunile din zidurile fostei cetăţi medievale, ca să enumerăm doar câteva dintre edificiile sale mai reprezentative, Bistriţa nici n-ar mai fi Bistriţa, ci un oraş oarecare. La acestea se adaugă multitudinea de monumente, edificii publice, unele cu destinaţie specială şi numeroasele locuinţe din cele 23 de localităţi, ce au făcut parte din Districtus saxonicus ( Districtul săsesc al Bistriţei) precum Klein Bistritz ( Dorolea), Jaad ( Livezile), Petersdorf ( Petriş), Deutsch Budak ( Budacu de Jos) şi celelalte, ce poartă pe frontispiciu menţiuni despre anul edificării, în majoritate înainte de anul 1900, care constituie în opinia noastră adevărate muzee în aer liber. Meritul principal e în primul rând a celor ce le-au făurit, le-au transmis şi le-au lăsat moştenire peste veacuri, dar şi a celor ce au ştiut şi ştiu să le preţuiască, să le păstreze şi conserve. De aceea, socotim a fi demne de lăudă eforturile mai mult decât evidente ale autorităţilor, mai cu seamă din ultima perioadă, pentru accesarea de fonduri inclusiv europene în vederea punerii lor în valoare cu atât mai mult cu cât aceste valori au rămas şi în inima şi sufletul multora dintre bistriţenii originari de pe aceste meleaguri aflaţi în afara fruntariilor ţării. Absenţa şi depărtarea nu constituie obstacole sau piedici în menţinerea legăturilor cu meleagurile de origine, cei plecaţi ne sunt alături la bucurii şi la necazuri, iar cea mai elocventă dovadă în acest sens sunt numeroasele acte de solidaritate manifestate, după incendiul devastator din 11 iunie 2008, care s-a soldat cu distrugerea turnului Bisericii Evanghelice Lutherane. La iniţiativa Asociaţiei compatriotice a saşilor bistriţeni - Landmanschat – din Germania, a unor mari oameni de bine, de înaltă ţinută morală, profesională şi intelectuală de talia Dr. Franchy Hans Geörg, Prof. Horst Göbel şi altora am beneficiat şi beneficiem de un sprijin financiar şi material concret şi deosebit de preţios în eforturile de înălturare a efectelor distructive. Toate acestea au fost şi sunt apreciate a fi drept acte de mare devoţiune şi preţuire faţă de ţara de origine. De fapt din totdeauna între locuitorii urbei noastre au existat relaţii de bună înţelegere şi deplină armonie. În urmă cu câţiva ani împreună cu un amic ne minunam de faptul că un sas, Andrei Weingảrtner, fostul primar al oraşului, a fost cel care a avut iniţiativa reamplasării pe un postament de marmură adecvat a statuii poetului Andrei Mureşanu (1816-1863), autorul versurilor cunoscutului Deşteaptă-te, române, actualul Imn de Stat al României, după cum înfiinţarea ” Muzeului de sub poartă “ sau a Colecţiei muzeale ” Casa Săsească “ cum mai este cunoscut, apreciat atât de români, de saşi şi de către cei de alte naţionalităţi este rodul pasiunii şi eforturilor de o viaţă a unui român, respectiv a fostului primar al comunei Livezile, Ioan Rusu.

Alţi foşti bistriţeni au optat, au găsit şi folosesc alte modalităţi prin care demonstrează că ne sunt alături. Astfel, părintele Nicu Liuţă împreună cu soţia sa Liviuţa, absolventă a ” Colegiului Naţional Liviu Rebreanu “ Bistriţa, abonată în vremea studiilor liceale la toate Olimpiadele Naţionale de Geografie din acea perioadă şi autoare a uneia dintre lucrările sale de masterat despre municipiul Bistriţa, stabiliţi de mai bine de un deceniu la capătul pământului, tocmai la Vancouver – Canada, pe malul Pacificului, la fiecare vizită efectuată la Bistriţa şi-au făcut un obicei din a surprinde cu aparatul de fotografiat sau de filmat imagini din urbea noastră, iar la reîntoarcere obişnuiesc să realizeze filmuleţe pe care le prezintă colegilor de pe continentul nord-american, unele fiind postate şi pe You Toube ( ex. Goteea Transylvania, The Roots Go Deeper - Reîntâlnire cu locurile de obârşie) cu imagini în principal din municipiul Bistriţa, din zona situată la est de acesta, respectiv de pe Valea Bârgăului, în special de la Joseni, din Cluj-Napoca, oraşul studiilor universitare şi nu numai. Desigur, Bistriţa se autopromovează prin valorile sale, prin oamenii săi minunaţi, prin calitatea serviciilor asigurate, dar şi asemenea acte şi acţiuni au importanţa lor, care ar trebui în opinia noastră stimulate şi încurajate mai ales că au şi o calitate mai specială mult căutată mai ales în aceste vremuri de criză şi anume aceea că...... nu costă ! decât eventual să le asigurăm tinerilor în cauză posibilitatea să cunoaştem unele dintre preocupările lor mai ales că Nicu este un creator de artă de o deosebită sensibilitate, de un mare talent şi perspectivă, ce a realizat lucrări care au fost prezentate la Expoziţia Mondială de Pictură de la New-York şi la alte expoziţii de prestigiu organizate peste ocean, de genul celor postate pe You Toube accesibile la adresa Goteea About Heaven ( Despre Rai ), iar o mai bună cunoaştere de o parte şi de cealaltă ar avea un dublu efect benefic : ne-ar oferi posibilitatea să cunoaştem câte ceva despre munca şi strădaniile lor, iar ei ar avea satisfacţia că cei din locurile de obârşie le cunosc preocupările, realizările şi împlinirile.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5