Cămeșa sunt eu

    „ Cămeșa”... forma aceasta populară a substantivului pentru mine are un puseu de alint. Doar pentru mine, ca ardelean ce sunt?

     Și ce superbă inspirație, ca un volum tipărit să poarte acest titlu. „Cămeșa sunt eu - Etnografie și artă”. Minunată această faptă editorială, tipărită la „paideia”, București, 2021, volum coordonat de Gela Neamțu. E o capodoperă, datorată Complexului Muzeal Bistrița-Năsăud - manager Alexandru Gavrilaș și colaboratorilor Janeta Ciocan, Ștefania Borodi, Elisabeta Scurtu, Vasile Duda, Elena Boancă, Ioan Negru.

     De o impresionantă competență se dovedesc a fi componenții colegiului de redacție: Gela Neamțu, coordonatorul volumului, muzeografii Alina Ilia Sabo, Mihaela Bolog, managerul cultural Sorina Neacșu. Muzeul Județean a avut parteneri la realizarea tipăriturii Asociația Culturală Patrimoniu pentru Viitor, Asociația Datura, Asociația Centrul Rromilor „Amare Rromentza”, Comunitatea Evreilor din Bistrița.

     Albumul cuprinde fotografii cu piese de patrimoniu, imagini și informații din următoarele colecții: Muzeul Bistrița, Muzeul Grăniceresc Năsăudean, Muzeul de Artă Comparată Sângeorz-Băi, Muzeul Mineritului Rodna, Muzeul Casa Sătească Livezile, Muzeul Casa Tradițională de pe Valea Țibleșului.

     Coperțile (dimensiune 32/23) ocrotesc 332 de pagini, redactate în limbile română, germană, maghiară, rromă și ebraică, textele fiind, fiecare, câte un preambul la  paginile ilustrative pentru portul popular din acest areal - cu precădere prin fotografii și reproducerea generoasă de picturi, crochiuri, acuarele, care alcătuiesc un copios capitol dedicat artistelor graficiene, ale căror opere sunt găzduite la Muzeul Bistrița: Ana Iliuț (n. 1913) și Hortenzia Masichievici Mișu (n 1917). Amândouă au avut zeci de expoziții în țară și peste hotare. În eseul dedicat lor de către Alina Ilia Sabo se subliniază că cele două artiste „s-au remarcat de-a lungul timpului nu numai prin lucrările de grafică și de pictură, cât și prin felul în care au reprezentat în compoziții figurative cămașa tradițională, un simbol atât de îndrăgit al culturii noastre populare”.

     Istoricul de artă Vasile Duda este foarte convingător când, în acest context, opinează astfel: „Într-o lume globalizată, descoperim tradiția ca pe un remediu identitar, ca pe un avanpost față de presiunea în continuă schimbare a prezentului - raportarea la moștenirea culturală ne asigură liniștea continuității, contactul cu o lume evocată idealizat prin simboluri care accesibilizează o stabilitate interioară”.

     Pentru această lucrare, este impropriu verbul „a răsfoi”. Dai pagina, bucuros de imagine și, la fel ca la celelalte, zăbovești, contemplând o nouă înfățișare a „cămeșii” și. deopotrivă,  cu emoția că trăiești un prezent simbolic.

     Parcurgând pagină după pagină, îmbrăcând fictiv „cămeșa”, mi-am descoperit, treptat copilăria, adolescența, când mă lua tata prin păduri și peste pajiști, până coboram în satul său natal Diug/Dumbrăvița. O astfel de „cămeșă” îmbrăcam, când duceam la păscut cele două vaci ale unchiului Gavrilă; sau noaptea, când mă culcam în fânațul din podul grajdului.

     Contemplând, rând pe rând, imaginile cu „cămeși”, am avut o revelație nebănuită:  poți mângăia și cu privirea.