Când mielul tace în piaţă, behăie pe internet

Mai cu seamă de când asomarea a devenit literă de lege atunci când vine vorba depre tradiţionalale sacrificii pascale, asumarea tranzacţionărilor în spaţiul virtual a ajuns obicei în rândul ţăranilor cândva recunoscuţi pentru atitudinea refractară faţă de nou, acum adaptaţi parcă peste aşteptări mai de voie, mai de nevoie, la realităţile timpurilor prezente. Cu laptopul într-o mână şi telefonul mobil în cealaltă, ciobanul contemporan a uitat de limitele spaţial-temporale sau oficiale de care se împiedica odinioară, pentru a ajunge acum să facă auzite behăielile mioarelor gata de vânzare … pe internet.

Cel puţin aşa se vede treaba de la Beclean, de acolo de unde mieii lipsesc deocamdată cu desăvârşire din târgurile de animale, deşi tocmai ce au trecut Paştile romano-catolicilor, pentru a putea fi găsiţi din plin în lumea… online. Nu-i vorba că mult popularizatele reguli trasate de instituţiile de profil Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nu s-ar aplica şi în aceste cazuri, doar că problema axată mai ales pe condiţiile de sacrificare se mută astfel de la locul public de vânzare spre ograda privată a cumpărătorului, unde nu mai are nimeni treabă cum ajungi să pui pe masa de Paşti friptura de miel.

Coincidenţă sau nu, avantajul comerciantului e norocul autorităţilor teritoriale, care scapă astfel de corvoada înfiinţării punctelor de sacrificare, pe care de altfel ar trebui să le doteze, să le autorizeze, deci să investească pentru a le putea pune la dispoziţia clineţilor contra cost, bineînţeles, dacă aceştia nu le refuză la rându-le în beneficiul variantelor ocolitoare mult mai ieftine. Şi după cum arată practica ultimilor ani, la Beclean o cam fac: tranzacţionează pe unde pot şi sacrifică în ogrăzi private, dacă nu proprii, atunci ale vecinilor. Nici acum situaţia de aici nu dă semne să se schimbe: după cum ne-au obişnuit, Direcţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor va da, de la Bistriţa, undă verde procedurilor oficiale, iar administratorii pieţelor din Beclean le vor spune pas, pliându-se preferinţelor alternative şi mult mai puţin costisitoare ale cumpărătorului tradiţional, oricum nu prea săritor nici el să-şi asume financiar… asomarea.

Orientativ e, pe internet, preţul de 15 lei/kilogramul în viu, ofertă formulată de la Lechinţa.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]