CÂND SĂ ÎNCEAPĂ ADOLESCENTUL VIAŢA SEXUALĂ ? TEORIA PODURILOR (II)

Sunt mulţi care procedează în felul următor. Îşi pun o muzică romantică, obscurizează mediul şi sufletul în sensul că închid toate căile de comunicare cu semenii, chiar şi cu conştiinţa lor, şi-şi îngustează câmpul de conştiinţă doar la această stare de plăcere fizică, care este o condiţie fundamentală, dar nu unică într-o relaţie de dragoste, dar care poate fi cel mai firav liant ce leagă doi tineri plini de iluzii.

Deci, cum am afirmat, sunt mulţi (din ce în ce mai mulţi), care “se îmbată de această chimie”reciprocă, consumând sau nu şi băuturi alcoolice, care slăbesc voinţa, principiile, stabilitatea hotărârilor, subminează autocontrolul, alcoolul dizolvă toate barierele, rezervele, învăţăturile primite de la părinţi, consolidate ulterior de fiecare persoană. Te trezeşti goală în faţa lui, gândindu-te empatic la faptul cât de tare eşti dorită de el, şi nu la faptul, cât la sută din tine reprezintă dorinţă şi cât la sută reprezintă rezervele, inhibiţiile, părerile tale de rău, şi te predai (şi nu te dăruieşti) îmbrăţişărilor ameţitoare pe moment.

Sexualitatea la adolescenţi este stângace, pe fugă, pe apucate, pripit, poate vine cineva, amestecată cu sentimentul vinovăţiei, e un amalgam de senzaţii, o ambivalenţă în sentimente, ceea ce presupune că în acelaşi timp ai şi sentimente pozitive, dar şi negative. Şi ele două se umbresc reciproc. Cum ar fi de pildă, să te aşezi pe o pătură la soare să faci plajă, căldura îţi mângâie tot corpul, te înveleşte, te umple, îţi inundă sufletul, şi în această mare plăcere apar norii pe cer, iniţial doar câţiva şi albi, apoi mai mulţi, cenuşii şi ameninţători, printre ei scoţându-şi capul şi soarele câteva minute. În acelaşi timp simţi şi binele şi răul (consecinţele viitoare ale faptei tale), reproşul de a nu-ţi asculta sufletul, reproşul de a nu-ţi asculta raţiunea, duelându-se între ele. Simţi în acelaşi timp plăcerea de a se pierde într-un infinit, dar frica totuşi nu te lasă şi vei rămâne la răscruce de drumuri, văzând şi pe cele semnate cu semnul plus, dar şi pe cele semnate cu minus. Şi trăieşti în ambivalentă, haos, neînţelegere sau o ceaţă mai groasă, şi aşa se petrec primele clipe de sexualitate !

Dar sunt alternative ! Îţi recomand să asculţi teoria podurilor, poate ţi-ar plăcea s-o adopţi de dragul siguranţei personale !

I. Podul privirilor

Revenim la clipele de percepţie vizuală, când tu te uiţi la el şi el la tine, şi azi şi mâine. Poate poimâine nu vă întâlniti, dar abia aşteptaţi să vă revedeţi peste o zi, iar întâlnirea privirilor voastre îţi provoacă o stare de bine, de multe ori chiar de euforie – eşti fericit, zâmbeşti şi ochii se umplu de strălucire. Şi foarte încet, îţi dai seama că te-ai îndrăgostit. Adică îţi face plăcere să vezi persoana la care te gândeşti aproape oră de oră cu anumite intermitenţe. Normal este să mai dai bună ziua şi profesorilor sau colegilor tăi, sau să asculţi diferite prelegeri ştiinţifice, comentariile şi divagaţiile copiilor, profesorilor.

Te fură studiul între timp, obligaţiile tale şcolare şi familiale, îndatoriile faţă de adulţi şi copiii într-un parcurs natural, dar prin toate aceste ocupaţii răzbate nevoia ta de a-l revedea, a-l sorbi din priviri pe acela de care îţi place foarte mult în prezent. (Că pot veni vremuri când se shimbă inevitabil spaţiul şi timpul şi-ţi va plăcea de altcineva.)

Şi el îţi va da întâlnire şi vă veţi întâlni după ore, fără să fugiţi unul sau altul de la şcoală, fiindcă acest lucru iarăşi îţi dă sentimentul de vinovăţie – alţi nori pe cer – şi se uită el adânc în ochii tăi, ceea ce dovedeşte clar că-i place de tine, şi tu te vei vedea, roşindu-te la faţă, în privirea lui gingaşă, curajoasă şi provocatoare. Şi înţelegerea va fi pecetluită în mod tacit. V-aţi ales unul pe celălalt, cel puţin în prezent fără să vă puneţi întrebarea, pentru cât timp. Nu aceasta contează, deocamdată numai prezentul este trăit sub aspect senzorial şi sentimental.

(Va urma)