„ Carte în dar”

Iniţiativele şi imaginaţia managerială a scriitoarei Irina Petraş fac din Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România (al cărei preşedinte este), un organism viu, dincolo de scriptele birocratice. Unul din semnele majore ale acestei realităţi este participarea „consistentă”, la mai toate acţiunile puse la cale, a scriitorilor din cuprinsul Filialei Cluj, adică din zona Cluj, Satu Mare, Baia Mare, Sălaj, Bistriţa-Năsăud.

Acum câteva zile a avut loc o lectură publică de Sărăbătorile de iarnă, pe care Irina Petraş a numit-o, inspirat, „Carte în dar”. Biblioteca Judeţeană Octavian Goga Cluj a fost amfitrionul acestei întâlniri, căreia i s-au alăturat editurile Casa Cărţii de Ştiinţă şi Limes.

În imensul hol al modernei clădiri s-a adunat un numeros public, doritor de carte, de toate vârstele. Intre rândurile de scriitori şi cele ale asistenţei se aflau mese acoperite cu acelaşi dar: cărţi. S-au perindat prin faţa microfonului, citind, preţ de două-trei minute, autori de poezie, proză, eseu, critică şi istorie literară:Diana Adamek, Horia Bădescu, Mariana Bojan, Hanna Bota, Doina Cetea, Minerva Chira, Cornel Cotuţiu, Ion Cristofor, Iulia Cubleşan, Constantin Cubleşan, Iulian Dămăcuş, Dan Marius Drăgan, Genţiana Groza, Letiţia Ilea, Elisabeta Kirchmajer-Donca, Gabriela Leoveanu, Rodica Marian, Valentin Marica, Victor C.Măruţoiu, Marcel Mureşeanu, Rodica Scutaru-Milaş, Irina Petraş, Petru Poantă, Lucian Pop, Ilie Rad, Aurel Rău, Persida Rugu, Constantin Rusu, Flavia Teoc.

A urmat o şedinţă de autografe pe cărţile dăruite cititorilor.

S-au trăit momente de satisfacţie şi emoţie de ambele părţi. Densitatea „peisajului„ uman îmi amintea de o situaţie similară de la Casa Cărţii Deva, în umă cu nişte ani. Editura Dacia organizase un turneu de câteva zile prin localităţi ardelene, grupul de scriitori fiind alcătuit de autori ai unor cărţi proaspăt tipărite. Acolo, la Deva, în sală nu puteai arunca un ac, ba chiar se spărsese o vitrină. Teohar Mihadaş, component al grupului, îmi spunea, la sfârşit, că în viaţa lui n-a văzut o aşa îmbulzeală. Exclama: „Şi nu se dă ulei, nu unt, nu zahăr, ci carte!”

Mai sunt şi semne bune pe lumea asta românească!